< Thuchihbu 30 >

1 Jakeh chapa Agur thusei dohho hichea hi kiphong doh ahi. O Pakai keima kachol in kalhasam lheh tai.
Palabras de Agur, hijo de Jaqué, el de Masá. La profecía. Declaración del varón a Itiel y a Ucal.
2 Keima mihem khat hina angol-a kahi, chule mihem thil hetkhen themna bang in hetkhenna kainei tapoi.
En verdad soy el más ignorante de los hombres, Y no tengo entendimiento humano.
3 Keiman chihna thucheng kaja kha hih laijin, mithengpa kiti jong kaphongdoh kha naipoi.
No aprendí sabiduría, Ni comprendo la ciencia del Santo.
4 Pathen tailou koiham vanna kal touva hung kumsuh kit? Koiham akhut tum’a huituh theija? Koiham aponsil a twi chun thei? Koiham vannoi pumpi sem? Ama chu amin ipi ham chule achapa min ipiham? Nang in vang nahet chetset ahi.
¿Quién subió a los cielos, y descendió? ¿Quién encerró los vientos en sus puños? ¿Quién ató las aguas en un paño? ¿Quién afirmó todos los términos de la tierra? ¿Cuál es su Nombre, y el nombre de su Hijo, si sabes?
5 Pathen thucheng jouse hi adihsoh keijin, Ama henga kiselte ding in lum-in apang e.
Toda Palabra de ʼElohim es limpia. Él es Escudo a los que en Él esperan.
6 Pathen seidohsa thucheng belap hih hel in, achuti louva ahileh aman naphosal ding; mijou nahi lo ding ahi.
No añadas a sus Palabras, Para que no te reprenda, Y seas hallado mentiroso.
7 O Pakai thilni kangai chae, kathi kahsen hiche thilni hi nei-it peh hihbeh in.
Dos cosas te pedí, No me las niegues mientras viva:
8 Amasan jouthu kaseilouna dingin neipan pin, aninan vaichatna le haona neipe hih in; keima nehkhop bep ding in neivah jing tan.
Aparta de mí la vanidad y la mentira, Y no me des pobreza ni riqueza. Mantenme con el pan necesario,
9 Ajeh chu keima hung haobeh seh leng, “Pakai chu koiham?” tia nangma douna thu kasei lo ding; vaicha behseh kit leng kaguchat lo kit ding, Ka-Pathen mintheng kasuh thang bep ding ahi.
No sea que me sacie y te niegue, o diga: ¿Quién es Yavé? O que, por ser pobre robe Y blasfeme el Nombre de mi ʼElohim.
10 Soh chu apupa kom’a heh hih beh in, ajeh chu aman nahin sapset a naje lo thei ahi.
No acuses al esclavo ante su ʼadón, No sea que te maldiga, y seas hallado culpable.
11 Mi kimkhat chu apute apate gaosap ngam jong aum in, hijeh chun apite anute chan geijin phatthei achang pouve.
Hay quien maldice a su padre, Y no bendice a su madre.
12 Amaho mitmu jenga theng kisa jong aum uvin, hinlah athen lounauva kon in khatcha angim deh pouve.
Hay quien es puro en su propia opinión, Pero no está lavado de su impureza.
13 Kimkhat machu amitmu uvin akichoi sang un, amit dang-chung uva chunglam ve jong aum un ahi.
Hay quien mira con ojos altivos Y párpados bien levantados por arrogancia.
14 Amahon chemjam tobang ha hemtah anei jun, chule aha jouseu jong chemcha hemtah tobang ahin; leiset chunga vaichate bahgam ding angaito uvin, mihem lah’a neilalte bah gam din akigo uve.
Hay quien tiene dientes como espadas Y muelas como cuchillos Para devorar a los pobres de la tierra Y a los necesitados de entre los hombres.
15 Vot’in nou ni anei jin, “Neipeh ben, neipeh ben,” ati lhon e. Chule chim louhel a thil thum aum in; thil in jong, “Alhingsel tai,” atideh pon ahi.
La sanguijuela tiene dos hijas: Dame y Dame. Tres cosas hay que nunca se sacian, Aun la cuarta jamás dice: ¡Basta!
16 Noimigam achinga naobu ahin, leiset inla twi ducha jinga um, meika diuje jun la “Alhingsel tai,” atideh poi. (Sheol h7585)
El Seol, la matriz estéril, La tierra, que no se harta de agua, Y el fuego, que nunca dice: ¡Basta! (Sheol h7585)
17 Koi hileh apa mitche keh dan a, chule anu thua nung lou chu phaicham’a um va-ah ten akilo diu, mu-thong hon along aneh diu ahi.
Ojo que se burla del padre Y desprecia la obediencia a la madre, ¡Arránquenlo los cuervos del valle Y devórenlo los polluelos del buitre!
18 Kei ding in thil thum hi datmah umtah ahin, chule kahet khen thei lou thil li aum in ahi.
Tres cosas me son ocultas, Y tampoco comprendo la cuarta:
19 Vanlaijol’a muvanlai lenna lampi, Songpi chunga gul kitholna lampi, Twikhanglen lailunga touna-kong kitolna lampi, chule pasal khat in nungah khat alungset jidan.
El rastro del águila en el aire, El rastro de la culebra sobre la peña, El rastro de la nave en el mar, Y el rastro del hombre en la doncella.
20 Numei-jong chondan hi hiti ahi: an anen, amuh akitheh jol loijin, “Keiman thil dihlou ima kabolpoi,” tin aseije.
Así procede la mujer adúltera: Come, se limpia la boca y dice: Nada malo hice.
21 Thil thum hin leiset ahot-ling jin, thil li vang leiset in athoh joupoi.
Por tres cosas se estremece la tierra, Y la cuarta no puede soportar:
22 Soh chu hung leng changa, chule mingol in a-oi vaset’a an anehji ahi.
Por el esclavo, cuando llega a reinar, Por el necio, cuando se harta de pan,
23 Min adeilou numei chun jiding pasal akimudoh jia, soh numei jin apinu akhel jiteng,
Por la mujer aborrecida, cuando se casa, Y por una esclava, cuando desplaza a su señora.
24 Leiset chunga thilneo li aum in, hiche thil li hohi achinga ching thei ahiuve.
Cuatro cosas son pequeñas en la tierra, Pero mucha más sabias que los sabios:
25 Sihmi tehi mihem ahilou vang un ahat thei lheh jeng un, nipilai sung sen neh ding akikhol khom jiuvin ahi.
Las hormigas, pueblo no fuerte, Pero preparan su sustento en el verano;
26 Boi ho jong hi mihem banga hat ahipouvin, hinlah songpi lah jenga jong ko akivu jiuvin ahi.
Los conejos, pueblo nada esforzado, Pero hacen su casa en la roca;
27 Khaokho ten jong leng aneipouvin, hinlah agol gol chan akitol jiuve.
Las langostas, que no tienen rey, Pero salen todas en cuadrillas;
28 Daidep jong khu bailam tah’a nakhut a namat thei ahin, hiche jeng jong hi lengpa insunga cheng jing ahi.
Las lagartijas, que se agarran con la mano, Pero están en los palacios reales.
29 Thil thum phatah’a kijot del aum un, chule thil li jong chu akalseu akitoh del in ahi.
Tres cosas hay de hermoso andar, Y la cuarta pasea muy bien:
30 Sa jouse lah’a keipi bahkai hi ahat pen ahin, imacha masanga anung chon ngaipoi.
El león, el más fuerte entre todas las bestias, Que no se vuelve atrás por nada;
31 Ahpi lah ahiteng ahchal in agep lele ahin, kelchal ahin, kel-hon lamkaijin apang in, lengpan amite henga thu aseija ahin lamkaiji ahi.
El gallo que erguido camina, También el macho cabrío, Y un rey, cuando sus tropas están con él.
32 Nangma mingol nahia, nang le nang kichoi sanga nahim, thilphalou khattou nangaitoa ahileh nakhut in nakam kisip chah jeng in.
Si te enalteciste neciamente, O tramaste el mal, pon tu mano sobre tu boca.
33 Ijeh-inem itileh bongnoi imeh leh bongnoi ha asodoh jin, chule nah hom isip sip teng thisan apotdoh jin, ilung ahan jinga ahileh kinahna jeng asohsah jin ahi.
Porque así como al batir la leche se saca mantequilla, Y al que recio se suena le sale sangre, El que provoca la ira causará contienda.

< Thuchihbu 30 >