< 2 Samuel 17 >

1 Tun Ahithophel in Absalom koma hitin angeh tan ahi, “tujan ma ma David nung del pai din keiman Sepai sangsom le sangni kilhen doh inge ati.
Además, Ajitófel dijo a Absalón: “Déjame elegir ahora doce mil hombres, y me levantaré y perseguiré a David esta noche.
2 Keiman David chu athachol pet tah le akingaiset pet tah a kaga met ding ahi. chule ama le a sepai te jouse kasuh kichat ding chuteng mijouse jammang soh ding chuteng keiman lengpa bou katha ding ahi ati.
Lo atacaré cuando esté cansado y agotado, y lo asustaré. Todo el pueblo que está con él huirá. Golpearé sólo al rey,
3 Mipi ho vang chu abonchauva kahin puilut ding, mou thah akichen pi ding pa henga hung kipuilut banga in lam a kahin puilut ding ahibouve; chule nangman mi khat sheh bou tha dinga nahol ahin, chutengle mipi vang chu lung mong tah a umdiu ahitai,” ati.
y haré volver a todo el pueblo hacia ti. El hombre que buscas es como si todos regresaran. Todo el pueblo estará en paz”.
4 Athusei hin Absalom alung lhai sah lheh jeng in, chule Israel chunga lamkai ho jouse jong abonchauvin alung lhaisah soh hel tan ahi.
El dicho agradó a Absalón y a todos los ancianos de Israel.
5 Chuphat’in Absalom chun hitin aseiye, “Arkite mi Hushai chu hinpuilut uvin, aman ipi agel a asei em, ngai u hite,” ati.
Entonces Absalón dijo: “Llama ahora también a Husai el arquita, y oigamos igualmente lo que dice.”
6 Hichun Hushai chu Absalom kom ahinpuilut taovin chuin Absalomin Ahithophel thusei chu Hushai aseipih tan ahi, chuin aman adongin, nangma lunggel epi ham? Hinsei in ahilouleh Ahithophel thumop hi ijui jing diu hytam? Ahilouleh epi nathumop nom em ati.
Cuando Husai se acercó a Absalón, éste le habló diciendo: “Ajitófel ha hablado así. ¿Haremos lo que él dice? Si no, habla”.
7 Hijeh chun Hushai jong chun Absalom koma chun aseipaiyin, “Tuchunga Ahithophel mi hilna hi thilpha ahipoi,” ati tai.
Husai dijo a Absalón: “El consejo que Ajitófel ha dado esta vez no es bueno”.
8 Hichun Hushai chun asei be kit nalai e, “Napa ahin amite ahiuvin mihat ahi, ti nangman jong na hetsa ahi; chujong le amahohi akiphin lung hangsa ahiuvin, gamlah a anou kilah peh savompi tobang ahiuve. Hiche tilou jong hin napa chu gal bol them tah mi ana hi kit’e; hijeh chun ama hi mipi ho toh geh khom lou hel ding ahi, ati.
Husai dijo además: “Tú conoces a tu padre y a sus hombres, que son hombres poderosos, y son fieros de mente, como una osa despojada de sus cachorros en el campo. Tu padre es un hombre de guerra, y no se alojará con el pueblo.
9 Tu jenga jong achang seh a kokhuh dung khat a kisel ham, ahilou leh mun chom dang khat a kisel ding ahitai. Chule ama ahungdoh a nahin bulu teng uleh namite themkhat chu hungthi tei ding, chuteng nasepai te chunga tijat nale kichat na hung lhung ding, chule hitia hi Absalom’s mite chu akithat tai tia thu hung kithang ding ahi.
He aquí que ahora está escondido en algún pozo o en otro lugar. Sucederá que cuando algunos de ellos hayan caído al principio, quien lo oiga dirá: “¡Hay una matanza entre el pueblo que sigue a Absalón!”
10 Chuteng le galhang miho alung put sakeibah kai lung put tobang jeng ho jong chu kicha a hung lung lhadai gam diu ahi; ajeh chu napa chu mihat tah ahin, apan pi miho jong chu gal hang mi jeng ahiu’ve, ti hi Israel pumpin ahin hetdoh ding ahi.
Incluso el que es valiente, cuyo corazón es como el de un león, se derretirá por completo; porque todo Israel sabe que tu padre es un hombre valiente, y que los que están con él son hombres valientes.
11 Hijongle keima lunggel vang ahileh, Israel chate pumpi hi sahlam Dan gam'a apet lhanglam Beersheba gei in nangma koma hung kikhom soh kei u hen lang, twikhanglen pang a neldi jat aphah teng u leh nangma tah in mijouse chu lamkai lechun kati ahi.
Pero yo aconsejo que se reúna contigo todo Israel, desde Dan hasta Beerseba, como la arena que está junto al mar para la multitud; y que vayas a la batalla en tu propia persona.
12 Chuti hen lang hileh eihon David chu emuteng uleh, achung a ichuh cheh uva, tol'a dai twi alhah bang banga achunga ikibuh lhah cheh diua ahi. khuti henlang hile ama ahin apan pi miho jouse puma khat’a khat jeng cha jong ahingdoh umlou diu ahi.
Así llegaremos a él en algún lugar donde se encuentre, y lo iluminaremos como cae el rocío en la tierra, y no dejaremos ni uno solo de él y de todos los hombres que están con él.
13 Chule ijem tin David chu khosung dung khat’a jamlut jongleh, Israel pumpin khao kipatsoh keiyin tin, chule akhopi chu kikai manghel’intin, song hal si khat geiya jong kidalha lou ding, ahi,” ati.
Además, si se ha metido en una ciudad, todo Israel llevará cuerdas a esa ciudad, y la arrastraremos al río, hasta que no se encuentre allí ni una sola piedra pequeña.”
14 Chuphat’in Absalom le Israel miten abonchauvin aseiyun, “Arkite mi Hushai thumop hi Ahithophel thumop sang in apha joi,” ati tau’ve. Ijeh-inem itileh Pakai in Absalom chunga thilse aso sah nom jeh a Ahithophel lung gel phatah chu suh lhah nadinga tohgon ananeisa ahitan ahi.
Absalón y todos los hombres de Israel dijeron: “El consejo de Husai el arquita es mejor que el consejo de Ajitófel.” Porque Yahvé había ordenado derrotar el buen consejo de Ajitofel, con el propósito de que Yahvé trajera el mal a Absalón.
15 Hichun Hushai chun thempu te ni Zadok le Abiathar chu asei peh in, “Hitobang hin chule hiti hin Ahithophel chun Absalom le Israel upa ho ahil chah tai; hichun keiman jong hitobang hin kahil guh kit’in ahi, atitai.
Entonces Husai dijo a Sadoc y a los sacerdotes Abiatar: “Ajitófel aconsejó a Absalón y a los ancianos de Israel de esta manera, y yo he aconsejado de esta otra.
16 Hijeh chun tun mi sol loi lhon in lang David koma ga sei sah lhonin, ajeh chu ‘Tujan hin gamthip noi pal mun dunga ana geh hih beh in, iti nama jongle ana gal kai pai tei teiyin; achuti louva ahileh lengpa David le akilhonpi mite chu abonchauva min atha gam hel diu ahitai,’ tin ga sei sah lhon tan,” ati.
Ahora, pues, enviad rápidamente a decir a David: “No te alojes esta noche en los vados del desierto, sino pasa de una vez, no sea que el rey sea devorado, y todo el pueblo que está con él.”
17 Jonathan le Ahimaaz chun En-rogel mun a chu anga jing ji lhona, soh numei khat che’a amani chu thu aga pehji ahi; chutengle amani chepai kit ji lhona David lengpa agasei peh ji ji lhon ahi; Ijeh-inem itileh amani hi khopi sung ahung lut ji lhon le apotji lhon hi koimachan amu louhel nadinga umlhon ahi.
Jonatán y Ahimaas se hospedaban junto a En Rogel, y una sirvienta iba a informarles, y ellos iban y se lo contaban al rey David, pues no podían arriesgarse a que los vieran entrar en la ciudad.
18 Ahin golhang khat chun amani hi amudoh tan, hi chun golhang pachu achen Absalom koma aga sei peh tai; hijeh chun amani jong kin loi tah in ache mang loi lhonin, Bahurim khoa pasal khat insung a ahunglut lhonin ahileh, amapa hin a in vel'a chun twikul khat aneiye; hijeh chun amani jong twikul sunga chun alut lhon in akisel lhon tai.
Pero un muchacho los vio y se lo dijo a Absalón. Entonces ambos se fueron rápidamente y llegaron a la casa de un hombre en Bahurim, que tenía un pozo en su patio; y bajaron allí.
19 Hichun numei khat hin twikul kam sin nading khat alan, akama chun aphan, achunga chun chang aphou khumin ahileh imacha aumlam akihe doh ta pon ahi.
La mujer tomó y extendió la cubierta sobre la boca del pozo, y esparció sobre ella grano molido; y no se supo nada.
20 Hichun Absalom sepaite chu hiche in mun a numeinu kom ahung phat’uvin ama hon jong, “Ahimaaz le Jonathan chu hoi lam a um lhon tam?” tia adoh uleh, numeinun jong ajah-uva asei peh in, “Amani chu twidung khu galkai lhon tan te” ati peh e. Amaho chun agahol’uvin amudoh joulou phat’uvin Jerusalem lama ahung kinungle kit tau’ve.
Los siervos de Absalón fueron a la casa de la mujer y le dijeron: “¿Dónde están Ajimaas y Jonatán?” La mujer les dijo: “Han pasado el arroyo de las aguas”. Cuando los buscaron y no pudieron encontrarlos, volvieron a Jerusalén.
21 Hichun amaho ache phat’uvin Ahimaaz leh Jonathan chu twikul sunga konin ahung pot doh lhon in, achepai pai lhonin David lengpa aga sei peh lhon tan ahi. Amani hin David koma hitin asei lhon e, “Kipat doh loiyin lang, Jordan vadung gal kai loi tan ati; ajeh chu hitobang bang hin Ahithophel chun nang dou nan lung gel phalou lou mi ahil tai,” aga te lhon e.
Después de partir, salieron del pozo y fueron a avisar al rey David, y le dijeron: “Levántate y pasa rápido por encima del agua, porque así ha aconsejado Ajitófel contra ti.”
22 Chuphat’in David jong akipat doh pai pai in, ama lhonpi mipi chutoh akilhonin Jordan vadung agal kai tau’ve; chule khovah lhah phat in Jordan vadung galkai loulai khat cha aum tapou’ve.
Entonces David se levantó, y todo el pueblo que estaba con él, y pasaron el Jordán. A la luz de la mañana no faltaba ninguno de ellos que no hubiera pasado el Jordán.
23 Ahithophel hin athumop chu koiman alah peh lou amu doh phat chun sangan chunga touna akiphan, akhopi ainlama achetai. Chuin aman ain alou agol toh soh keiyin, chujouvin amale ama akikhai lih tai. chuin mihon amahi apa lhankhuh ma man avui tau’ve.
Cuando Ajitófel vio que su consejo no era seguido, ensilló su asno, se levantó y se fue a su ciudad, puso en orden su casa y se ahorcó; murió y fue enterrado en la tumba de su padre.
24 David chu Mahanaim kiti laiya chun ahungin ahi. Absalom jong chun Jordan vadung ahinpal galkai in ama ahin Israel chate abonchauva ahiu vin ahung tau’ve.
Entonces David llegó a Mahanaim. Absalón pasó el Jordán, él y todos los hombres de Israel con él.
25 Absalom hin Joab khel’in asepaite lamkai din Amasa kitipa chu ana pan sah tan ahi. Chule Amasa kitipa hi Ishmael mi pasal khat amin Jether kitipa chapa ahin, Jether hin Joab nu, Zeru’iah sopinu Nahash kitinu chanu Abigail chu aki chenpin ahi.
Absalón puso a Amasa al frente del ejército en lugar de Joab. Amasa era hijo de un hombre que se llamaba Ithra, el israelita, que había entrado con Abigail, la hija de Nahas, hermana de Zeruiah, la madre de Joab.
26 Chuin Israel chate leh Absalom hin Gilead gamsung a ngahmun asem tauvin ahi.
Israel y Absalón acamparon en la tierra de Galaad.
27 David chu Mahanaim ahung lhun phat’in, Ammon mite kho Rabbah a konin Nahash chapa Shobi le Lodebar khoa kona Ammiel chapa Makir toh, chule Rogelim khoa kona Gilead mi Barzillai chutoh ahung un ahi.
Cuando David llegó a Mahanaim, Sobi, hijo de Nahas, de Rabá, de los hijos de Amón, y Maquir, hijo de Amiel, de Lodebar, y Barzilai, galaadita, de Rogelim,
28 Chuin lupna jalkhun phabep le kisil na kong ho, leibel phabep toh, suhlou chang le sakol chang, neh ding an, chule changpol kansa, louthul le bekan ahin pouvin ahi.
trajeron camas, cuencos, vasijas de barro, trigo, cebada, harina, grano tostado, frijoles, lentejas, grano tostado,
29 Chujongle khoiju le bongnoiha ahin, kelngoi jong, bongnoi thao jong David le alhonpi miho neh ding chun ahinpou’ve; ijeh-inem itileh amaho hin asei uvin, “David le aloi te mipi hi gamthip laiya gilkel’uva tha lhasam tah a’umah ahi tauve,” atiuvin ahi.
miel, mantequilla, ovejas y queso del rebaño, para que David y el pueblo que estaba con él comieran; porque decían: “El pueblo está hambriento, cansado y sediento en el desierto.”

< 2 Samuel 17 >