Joba 30
1 Tedae a kum la kai lakah aka noe long khaw kai taengah luem uh coeng. Te rhoek kah a napa pataeng ka boiva kah ui taengah khueh ham ka hnawt lah mako.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Amih kut dongkah thadueng khaw kai taengah metlam a om? Amih te a hminkhah lamni a paltham.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Vaitahnah neh khokha rhamling lamkah pumhong loh hlaem vaengah khohaeng neh imrhong kah rhamrhae te a cilh.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Tangpuem dongkah baekkoi te a hlaek uh tih a buh la hlingcet yung a khueh.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 A nam lamloh a haek uh tih amih taengah hlanghuen bangla a o uh.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Soklong cakhom kah laipi neh thaelsawk khui ah kho a sak.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Tangpuem khuiah pang uh tih lota hmuiah poem uh.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Aka ang ca rhoek neh ming mueh ca rhoek ni khohmuen lamloh a hawt uh.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Te dongah amih kah rhotoeng la ka om coeng tih amih taengah ol la ka om.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Kai aka tuei rhoek tah kai lamloh lakhla uh tih ka mikhmuh ah timtui khaw tuem uh pawh.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 A lirhui lakah ka lirhui he pawl coeng. Te dongah kai he m'phaep tih ka mikhmuh ah kamrhui han tueih uh.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Ka bantang kah hlangyoe loh tlai ka kho a kalh. Amih kah rhainah caehlong te kai taengah a picai uh.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Ka talnah khuiah ka hawn a mak uh tih, amih aka bom pawt khaw hoeikhang uh.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 A puut aka len bangla ael uh tih a khohli rhamrhael hmuiah paluet uh.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Kai soah mueirhih pai tih khohli bangla ka moeihoeihnah a hloem vaengah kai kah khangnah te khomai bangla a yah.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Kai lamloh ka hinglu a kingling coeng tih phacip phabaem khohnin loh kai n'tuuk.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Khoyin ah ka rhuh te ka pum dong lamloh a cueh. Kai aka thuek he a dim moenih.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Thadueng cungkuem dongah ka pueinak a phuelhthaih tih ka angkidung te rhawnmoep bangla ka vah.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Kai he dikpo khuila n'dong tih laipi neh hmaiphu bangla n'thuidoek.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Na taengah bomnah kam bih dae kai nan doo moenih. Ka pai akhaw kai he nan yakming moenih.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Kai soah a muen la na poeh tih na ban thaa neh kai nan konaeh thil.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Kai he khohli dongah nan phueih. Kai nan ngol thil vaengah kai nan paci sak tih lungming cueihnah a yawn.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Mulhing boeih kah tingtunnah im la dueknah neh kai nan mael sak ham khaw ka ming.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 A yoethaenah khuiah bombihnah a yaak vaengah kut aka thueng he lairhok dongah a om moenih.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Khohnin a mangkhak dongah ka rhap tih khodaeng dongah ka hinglu a omdam moenih.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 A then ka lamtawn vaengah boethae ha pawk. Vangnah te ka ngaiuep vaengah a hmuep ha pai.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Ka bung he tlawk tih a kuemsuem moenih. Kai he phacip phabaem khohnin loh n'doe.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Khomik a tal dongah maelhmai a hmuep la ka cet. Hlangping neh ka pai tih ka pang.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Pongui kah a manuca neh tuirhuk vanu kah a hui la ka om.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Ka vin khaw kamah dong lamloh mu tih ka rhuh khaw kholing neh tlum coeng.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Ka rhotoeng te nguekcoinah la, ka phavi rhah ol la poeh.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
