Joba 29
1 Job loh amah kah a pom te a cong tih,
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “Kai he hlamat kah hla bangla aka khueh tih Pathen kah khohnin bangla kai aka tuem te unim?
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Amah loh a hmaithoi te ka lu soah a thangthen tih amah kah vangnah nen ni a. hmuep ah khaw ka caeh.
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Ka cavaa tue vaengah khaw ka dap ah Pathen kah baecenol la ka om.
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Tlungthang te kai taengah om pueng tih, ka kaepvai ka ca rhoek om.
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Ka khokan te suknaeng neh a hluk tih lungpang loh kai ham situi sokca a long sak.
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Vangpuei vongka ah ka thoeng tih toltung ah ka ngolhmuen cikngae sak.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Kai m'hmuh uh vaengah cadong rhoek te thuh uh. Patong rhoek khaw thoo uh tih pai uh.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Mangpa rhoek loh olthui te a phah uh tih a kut te a ka dongla a khueh uh.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Rhaengsang rhoek ol te a phah tih a lai khaw a dang dongla kap.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Hna loh a yaak vaengah kai n'uem tih mik loh a hmuh vaengah kai n'rhalrhing sak.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Mangdaeng loh bomnah a bih tih cadah neh a taengah aka bom aka om pawt khaw ka loeih sak.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Hlang milh kah yoethennah te kai soah pai tih nuhmai kah lungbuei khaw ka tamhoe sak.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Duengnah te ka bai tih hnikul bangla kai n'khuk. Ka tiktamnah he ka sammuei nah ni.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Mikdael taengah mik la, khokhaem taengah kho la ka om.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Kai tah khodaeng taengah a napa la ka om tih ming pawt kah tuituknah te ka khe pah.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Boethae kah pumcu te ka thuk pah tih a no lamkah maeh te ka voeih pah.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Te dongah, “Ka bu ah ka pal mako,” ka ti tih laivin bangla khohnin ka puh.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Ka yung loh tui taengla a muk tih buemtui loh ka cangvuei dongah rhaeh.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Ka thangpomnah ka taengah thai tih ka lii ka kut dongah tinghil.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Kai taengah a hnatun uh tih a lamtawn uh dongah ka cilsuep ham kuemsuem uh.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Ka ol hnukah talh uh voel pawt tih kai olthui he amih soah tla.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Kai ham tah khotlan bangla a lamtawn uh tih a ka loh tlankhol bangla a ang uh.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Amih taengah ka luem dae n'tangnah uh pawt tih ka maelhmai vangnah dongah khaw yalh uh pawh.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Amih kah longpuei te ka coelh tih boeilu la ka ngol. Caem lakli ah manghai bangla kho ka sak tih rhahdoe cangpoem akhaw a hloep.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
