< Joba 14 >

1 Huta kah a sak hlang he a khohnin toi tih khoponah khaw hah.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Rhaipai bangla phuelh tih a oh uh. Khokhawn bangla yong tih pai voel pawh.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Te soah ngawn tah na mik tueng tih kai he na taengkah laitloeknah dongla na khuen.
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Rhalawt lamloh a cuem la aka khueh te unim? Pakhat pataeng om pawh.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 A khohnin neh a hla taenah khaw namah taengah hangdang. A oltlueh te a oltlueh bangla na saii tih poe thai pawh.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Anih lamloh vawl mangthong lamtah amah hnin at kutloh bangla a ngaingaih hil toeng saeh.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Thing ham tah a vung akhaw ngaiuepnah om pueng. Te dongah koep mikhing vetih a dawn khaw ngoeng mahpawh.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Diklai khuiah a yung patong mai tih laipi khuiah a ngo duek cakhaw,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 tui bo ah duei vetih thinghloe bangla a pae cawn ni.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Tedae hlang tah duek tih rhaa uh coeng. Hlang he a pal phoeiah tah melam a om.
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Tuitunli lamkah tui khaw khawk dae tuiva loh a khah vaengah tah kak.
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Hlang khaw yalh tih thoo voel pawh. Vaan a om pawt due khaw haenghang pawh. Amih te ih kung lamloh haenghang uh mahpawh.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Unim saelkhui ah a paek lah ve? Kai he nan khoem lah vetih na thintoek a mael duela kai nan thuh lah mako. Kai hamla oltlueh na khueh vetih kai nan poek mako. (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Hlang he duek koinih hing venim? Kamah kah caempuei hnin boeih he ka thovaelnah a pawk hil ka lamtawn bitni.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Nan khue vaengah kai loh nang te ka doo bitni. Na kut dongkah bibi dongah na moo bitni.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Ka khokan he na tae pawn vetih ka tholhnah khaw na dawn mahpawh.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Ka boekoek hnocun khuiah catui a hnah thil tih kai kathaesainah na dah thil bitni.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Tedae Tlang khaw cungku tih moelh. Lungpang pataeng a hmuen lamloh thoeih.
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Lungto khaw tui loh a hoh tih a kongnawt loh diklai laipi a yo. Te dongah hlanghing kah ngaiuepnah na pal sak.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Anih te a yoeyah la na khulae tih a hmai a tal la a van daengah anih te na tueih.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 A ca rhoek a thangpom uh dae a ming moenih. Muei uh cakhaw amih a yakming moenih.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Tedae a pumsa tah a taengah tih thak a khoeih tih a hinglu khaw amah hamla nguekcoi,” a ti.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

< Joba 14 >