Псалми 109
1 За първия певец. Давидов псалом. Недей мълча, Боже, хвало моя;
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Защото нечестиви уста и уста коварни се отвориха срещу мене, Говориха против мене с лъжлив език;
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 Обиколиха ме тъй също с думи на омраза, И воюват против мене без причина.
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 За отплата на любовта ми те ми станаха противници; Но аз все съм на молитва.
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 И въздадоха ми зло за добро, И омраза за любовта ми.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Господи, постави нечестив човек над него. И противник нека стои отдясно му.
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Когато се съди, нека излезе виновен. И молитвата му нека стане грях.
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Дните му нека бъдат малко; Друг нека вземе чина му.
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Децата му нека бъдат сираци, И жена му вдовица,
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Децата му нека се скитат винаги и станат просяци, И далеч от развалените си жилища нека просят хляб.
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Лихоимецът нека впримчи целият му имот, И чужденци нека разграбват трудовете му.
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Да няма кой да простре милост към него, Нито кой да пожали сирачетата му.
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Внуците му нека бъдат отсечени, В идното поколение нека се изличи името им.
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Нека се помни пред Господа беззаконието на бащите му, И грехът на майка му нека се не изличи;
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Нека бъдат винаги пред Господа За да отсече помена им от земята,
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Защото той си науми да показва милост, Но преследваше немотния и беден човек, И съкрушения в сърце, за да ги умъртви.
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Да! той обича да проклина, и проклетията го стигна; Не му беше драго да благославя, и благословението се отдалечи от него.
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Да: той обичаше проклетията като своя дреха; И тя влезе като вода във вътрешностите му, И като масло в костите му.
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Нека му стане като дрехата, в която се увива, И като пояса, с който постоянно се опасва.
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Това нека бъде въздаянието на противниците ми от Господа, И ония, които говорят зло против душата ми.
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 А Ти, Иеова Господи, застъпвай се за мене заради името Си; Понеже Твоята милост е блага, избави ме,
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Защото съм сиромах и немотен, И сърцето ми е наранено дълбоко в мене.
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Преминал съм като уклонила се сянка по слънчев часовник; Изхвърлен съм като скакалец.
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Колената ми се клатят от пост; И снагата ми губи тлъстината си.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 И аз им станах за укор; Като ме гледат кимат с глава.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Помогни ми, Господи Боже мой, Избави ме според милостта си,
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 За да познаят, че това е твоята ръка, Че Ти си сторил това, Господи.
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Те нека кълнат, а Ти благославяй; Когато станат те ще се посрамят, а Твоят слуга ще се весели.
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Нека се облекат противниците ми с позор, И нека се покрият със срама си като с дреха.
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 И аз ще благодаря много на Господа с устата си, Да! между множеството ще Го хваля;
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Защото Той стои отдясно на немотния За да го избавя от ония, които съдят душата му.
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
