Притчи 14
1 Всяка мъдра жена съгражда дома си, А безумната го събаря със собствените си ръце.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Който ходи в правотата си, бои се от Господа: Но опакият в пътищата си Го презира.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 В устата на безумния има пръчка за гордостта му, А устните на мъдрите ще ги пазят.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Дето няма волове, яслите са чисти, Но в силата на воловете е голямото изобилие.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Верният свидетел няма да лъже, А лъжливият свидетел издиша лъжи.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Присмивателят търси мъдрост и нея намира, А за разумният учението е лесно.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Отмини безумния човек Щом си узнал, че той няма разумни устни.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 Мъдростта на благоразумния е да обмисля пътя си, А глупостта на безумните е да заблуждават.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Приносът за грях се присмива на безумните, А между праведните има Божие благоволение.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Сърцето познава своята си горест И чужд не участвува в неговата радост.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 Къщата на нечестивите ще се събори, Но шатърът на праведните ще благоденствува.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Има път, който се вижда прав на човека, Но краят му е пътища към смърт.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Даже и всред смеха сърцето си има болката, И краят на веселието е тегота.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Развратният по сърце ще се насити от своите пътища, А добрият човек ще се насити от себе си.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 Простият вярва всяка дума, А благоразумният внимава добре в стъпките си.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Мъдрият се бои и се отклонява от злото, А безумният самонадеяно се хвърля напред.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 Ядовитият човек постъпва несмислено, И зломисленикът е мразен.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Безумниите наследяват глупост, А благоразумните се увенчават със знание.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Злите се кланят пред добрите, И нечестивите при портите на праведния,
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Сиромахът е мразен даже от ближния си, А на богатия приятелите са много.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Който презира ближния си, съгрешава, А който показва милост към сиромасите е блажен.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Не заблуждават ли се ония, които измислят зло? Но милост и верност ще се покажат към тия, които измислят добро
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 От всеки труд има полза, А от бъбренето с устните само оскъдност.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 Богатството на мъдрите е венец за тях, А глупостта на безумните е всякога глупост.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Верният свидетел избавя души, А който издиша лъжи е цял измама.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 В страха от Господа има силна увереност, И Неговите чада ще имат прибежище.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 Страхът от Господа е извор на живот, За да се отдалечава човек от примките на смъртта,
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 Когато людете са многочислени, слава е за царя, А когато людете са малочислени, съсипване е за княза.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 Който не се гневи скоро, показва голямо благоразумие, А който лесно се гневи проявява безумие.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Тихо сърце е живот на тялото, А разяреността е гнилост на костите.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Който угнетява бедния нанася укор на Създателя му, А който е милостив към сиромаха показва почит Нему.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Нечестивият е смазан във време на бедствитето си, А праведният и в смъртта си име упование.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 В сърцето на разумния мъдростта почива, А между безумните тя се явява.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 Правдата възвишава народ, А грехът е позор за племената.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 Благоволението на царя е към разумния слуга, А яростта му против онзи, който докарва срам.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
