Марко 8
1 О И веднага влезе в ладията с учениците Си и дойде в далманутанските предели.
În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus:
2 Жално Ми е за народа, защото три дни вече седят при Мене, и нямат що да ядат;
Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce;
3 и ако ги разпусна гладни по домовете им, ще им прималее по пътя; а някои от тях са дошли от далеч.
Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 И учениците Му отговориха: Отде ще може някой да насити тия с хляб тук в уединено място?
Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie?
5 И попита ги: Колко хляба имате? А те рекоха: Седем.
Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte.
6 И заповяда на народа да насядат на земята; и като взе седемте хляба, благодари, разчупи и даваше на учениците Си за да ги сложат. И сложиха ги пред народа.
Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor.
7 Имаха и малко рибички; и като ги благослови, заповяда да ги сложат и тях.
Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte.
8 И ядоха и се наситиха; и дигнаха останалите къшеи, седем кошници.
Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri.
9 А ония, които ядоха, бяха около четирихиляди души; и разпусна ги.
Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul.
10 И веднага влезе в ладията с учениците Си и дойде в далманутанските предели.
Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei.
11 И фарисеите излязоха и почнаха да се препират с Него; и като Го изпитваха, поискаха от Него знамение от небето.
Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12 А Той въздъхна дълбоко от сърце и рече: Защо тоя род иска знамение? Истина ви казвам: На тоя народ няма да се даде знамение.
Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații.
13 И остави ги, влезе пак в ладията, и мина на отвъдната страна.
Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă.
14 Но учениците Му забравиха да вземат хляб, и нямаха със себе си в ладията повече от един хляб.
Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.
15 И Той им заръча, казвайки: Внимавайте, пазете се от кваса на фарисеите и от кваса на Ирода.
Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod.
16 И те разискваха помежду си, думайки: Това е защото нямаме хляб.
Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini.
17 А Исус, като разбра това; рече им: Защо разисквате загдето нямате хляб? Още ли не разбирате, нито разумявате? Окаменено ли е сърцето ви?
Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima?
18 Като имате очи, не виждате ли? И като имате уши, не чувате ли? И не помните ли?
Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți?
19 Когато разчупих петте хляба на петте хиляди души, колко кошове пълни с къшеи дигнахте? Казват му: Дванадесет.
Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20 И когато седемте - на четирите хиляди души, колко кошници, пълни с къшеи дигнахте? Казват Му: Седем.
Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte.
21 И каза им: Не разбирате ли още?
Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți?
22 Дохождат във Витсаида. И довеждат при Него един слепец и молят Му се да се докосне до него.
Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă.
23 И Той хвана слепеца за ръка, изведе го вън от селото, и, като плюна на очите му, положи на него ръце и го попита: Виждаш ли нещо?
Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24 И той, като подигна очи, каза: Виждам човеците; защото виждам неща като дървета, които ходят.
Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.
25 После пак положи ръце на очите му; и той втренчи очите си, оздравя, и виждаше всичко ясно.
După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om.
26 И изпрати го у дома му, и каза: Не влизай в селото, [нито казвай това някому в селото].
Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.
27 И излезе Исус с учениците Си по селата на Кесария Филипова; и по пътя попита учениците Си, като им каза: Според както казват хората: Кой съм Аз?
Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?
28 А те в отговор Му казаха: Йоан Кръстител; други - Илия; а трети - един от пророците.
Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți.
29 Тогава ги попита: Но според както вие казвате: Кой съм? Петър в отговор Му каза: Ти си Христос.
Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul.
30 И заръча им никому да не казват за Него.
Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 И почна да ги учи, как Човешкият Син трябва много да пострада, и да бъде отхвърлен от старейшините, главните свещеници, книжниците, и да бъде убит, и след три дни да възкръсне.
Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie.
32 И явно говореше тая дума. А Петър го взе настрана и почна да Го мъмри.
Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre.
33 А Той, като се обърна и погледна учениците Си, смъмра Петра, като каза: Махни се, Сатано, и иди зад Мене, защото не мислиш за Божиите неща, но за човешките неща.
Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 И повика народа заедно с учениците Си и рече им: Ако иска някой да дойде след Мене, нека се отрече от себе си, и така нека Ме следва.
Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze.
35 Защото който иска да спаси живота(Или душата; така и до края на главата.) си, ще го изгуби; а който изгуби живота си заради Мене и за благовестието, ще го спаси.
Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva.
36 Понеже какво се ползува човек като спечели целия свят, а изгуби живота си?
Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet?
37 Защото какво би дал човек в замяна на живота си?
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Защото ако се срамува някой поради Мене и поради думите Ми в тоя блуден и грешен род, то и Човешкият Син ще се срамува от него, когато дойде в славата на Отца Си със святите ангели.
De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.
