Лука 9
1 И като свика дванадесетте, даде им сила и власт над всички бесове, и да изцеляват болести.
A chemat laolaltă pe cei doisprezece și le-a dat putere și stăpânire asupra tuturor demonilor și să vindece bolile.
2 И изпрати ги да проповядват Божието царство и да изцеляват болните.
I-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.
3 И каза им: Не вземайте нищо за път, ни тояга, ни торба, ни хляб, ни пари, нито да имате по две ризи.
El le-a spus: “Nu luați nimic pentru călătoria voastră — nici toiag, nici portofel, nici pâine, nici bani. Nu aveți câte două tunici fiecare.
4 И в която къща влезете, там седете, и от там тръгвайте на път.
În orice casă veți intra, rămâneți acolo și plecați de acolo.
5 И ако някои не ви приемат, когато излизате от оня град отърсете и праха от нозете си, за свидетелство против тях.
Toți cei care nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați-vă până și praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.”
6 И те тръгнаха и отиваха по селата и проповядваха благовестието и изцеляваха навсякъде.
Și au plecat și au străbătut satele, propovăduind vestea cea bună și vindecând pretutindeni.
7 А четверовластникът Ирод чу за всичко що ставало и беше в недоумение; защото някои казваха, че Иоан е възкръснал от мъртвите;
Iar Irod tetrarhul a auzit tot ce făcuse el și a fost foarte tulburat, pentru că unii spuneau că Ioan a înviat din morți,
8 други пък, че Илия се е явил; а други, че един от старовременните пророци е възкръснал.
alții că Ilie s-a arătat, iar alții că a înviat unul din vechii prooroci.
9 И рече Ирод: Иоана аз обезглавих; но Кой е Тоя, за Когото слушам такива неща? И желаеше да Го види.
Irod a spus: “Eu l-am decapitat pe Ioan, dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri?”. A căutat să îl vadă.
10 И като се върнаха апостолите, разказаха на Исуса все що бяха извършили; и Той ги взе и се оттегли насаме [в уединено място] до един град, наречен Витсаида.
Apostolii, după ce s-au întors, I-au povestit ce făcuseră. I-a luat și s-a retras deoparte, într-o regiune pustie, într-o cetate numită Betsaida.
11 А множествата, като разбраха това, отидоха подире Му; и Той ги посрещна с готовност, и им говореше за Божието царство, и изцеляваше ония, които имаха нужда от изцеление.
Dar mulțimile, dându-și seama, l-au urmat. El i-a întâmpinat, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 И като почна денят да преваля, дванадесетте се приближиха и Му рекоха: Разпусни народа за да отидат в околните села и колиби да нощуват и да си намерят храна, защото тука сме в уединено място.
Ziua a început să se scurgă, iar cei doisprezece au venit și i-au spus: “Trimiteți mulțimea să se ducă în satele și fermele din jur, să se cazeze și să facă rost de hrană, pentru că noi suntem aici într-un loc pustiu.”
13 Но Той им каза: Дайте им вие да ядат. А те рекоха: Нямаме повече от пет хляба и две риби, освен,
Dar El le-a zis: “Dați-le voi să mănânce ceva.” Ei au spus: “Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, dacă nu cumpărăm mâncare pentru toți acești oameni.”
14 (Защото имаше около пет хиляди мъже). И каза на учениците Си: Накарайте ги да насядат на групи по петдесет души.
Căci erau cam cinci mii de oameni. El le-a spus ucenicilor săi: “Fă-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci de persoane.”
15 Те сториха така и накараха всички да насядат.
Ei au făcut așa și i-au pus pe toți să se așeze.
16 А той взе петте хляба и двете риби, и погледна към небето и ги благослови; и като ги разчупи, даваше на учениците да сложат пред народа.
El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17 И ядоха и всички се наситиха; и дигнаха къшеите, които им останаха, дванадесет коша.
Ei au mâncat și s-au săturat cu toții. Au adunat douăsprezece coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră.
18 И когато Той се молеше насаме, и учениците бяха с Него, попита ги, казвайки: Според както казва народът, Кой съм аз?
Pe când se ruga El singur, ucenicii erau lângă El și El i-a întrebat: “Cine zice mulțimea că sunt Eu?”
19 А в отговор те рекоха: Едни казват, че си Иоан Кръстител; а други - Илия; трети пък, - че един от старовременните пророци е възкръснал.
Ei au răspuns: “Ioan Botezătorul”; dar alții zic: “Ilie”, iar alții zic că a înviat unul din vechii prooroci”.
20 Тогава им каза: А според, както вие мислите, Кой съм Аз? Петър в отговор рече: Божият Христос.
El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” Petru a răspuns: “Hristosul lui Dumnezeu.”
21 А Той им заръча, и заповяда да не казват никому, като рече:
Dar El i-a avertizat și le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,
22 Човешкият Син трябва много да пострада, и да бъде отхвърлен от старейшините, главните свещеници и книжниците, да бъде убит, и на третия ден да бъде възкресен.
zicând: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.”
23 Каза още и на всички: Ако иска някой да дойде след Мене, нека се отрече от себе си, нека носи кръста си всеки ден, и нека Ме следва.
Și a zis tuturor: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
24 Защото, който иска да спаси живота си, ще го изгуби; а който изгуби живота си заради Мене, той ще го спаси.
Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va salva.
25 Понеже какво се ползва човек, ако спечели целия свят, а изгуби или ощети себе си?
Căci ce-i folosește cuiva să câștige toată lumea și să se piardă sau să se piardă pe sine însuși?
26 Защото, ако се срамува някой от Мене и от думите ми, то и Човешкият Син ще се срамува от него, когато дойде в Своята слава и в славата на Отца и на Своите ангели.
Căci oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela se va rușina Fiul Omului când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri.
27 А казвам ви наистина, има някои от тук стоящите, които никак няма да вкусят смърт, докле не видят Божието царство.
Dar vă spun adevărul: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
28 И около осем дни след като каза това, Той взе със Себе Си Петра, Йоана и Якова, и се качи на планината да се моли.
La vreo opt zile după aceste cuvinte, a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și s-a suit pe munte să se roage.
29 И като се молеше, видът на лицето Му се измени, и облеклото Му стана бяло и бляскаво.
În timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar hainele Lui au devenit albe și orbitoare.
30 И, ето, двама мъже се разговаряха с Него; те бяха Моисей и Илия,
Iată că vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie,
31 които се явиха в слава и говореха за смъртта Му(Гръцки: Изхода.), която Му предстоеше да изпълни в Ерусалим.
care s-au arătat în slavă și i-au vorbit despre plecarea pe care urma să o îndeplinească la Ierusalim.
32 А Петър и ония, които бяха с него, ги беше налегнал сън; но когато се разбудиха, видяха славата Му и двамата мъже, които стояха с Него.
Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn; dar, când s-au trezit, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El.
33 И когато те се разделиха с Него, Петър рече на Исуса: Наставниче, добре е да сме тука; и нека направим три шатри, за Тебе една, за Моисея една, и една за Илия, без да знае какво дума.
Pe când se despărțeau de El, Petru i-a zis lui Isus: “Învățătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”, fără să știe ce spune.
34 И докато казваше това, дойде облак та ги засени; и учениците се уплашиха като влязоха в облака.
Pe când zicea El aceste lucruri, un nor a venit și i-a acoperit și ei s-au temut, când au intrat în nor.
35 И дойде из облака глас, който каза: Този е Моят Син, Избраник Мой; Него слушайте!
Un glas a ieșit din nor și a zis: “Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați-l!”
36 И когато престана гласът, Исус се намери сам. И те замълчаха, и през ония дни не казваха никому нищо от това, що бяха видели.
Când a venit vocea, Isus a fost găsit singur. Ei au tăcut și nu au povestit nimănui, în acele zile, nimic din ceea ce văzuseră.
37 И на следния ден, когато слязоха от планината, срещна Го голямо множество.
A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mare mulțime de oameni I-a ieșit în întâmpinare.
38 И, ето, един човек от народа извика, казвайки: Учителю, моля Ти се да погледнеш на сина ми, защото ми е единствено чадо.
Și iată că un om din mulțime a strigat: “Învățătorule, te rog să te uiți la fiul meu, căci este singurul meu copil născut.
39 И, ето, дух го прехваща и той изведнъж закрещява и духът го сгърчва така, че той се запеня, и като го смазва, едвам го напуща.
Iată că un duh îl ia, strigă deodată și îl convulsionează până la spumegarea lui; și abia se depărtează de el, lovindu-l grav.
40 И помолих Твоите ученици да го изгонят, но не можаха.
I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar nu au putut.”
41 Исус в отговор рече: О роде неверен и извратен! докога ще бъда с вас и ще ви търпя? Доведи сина си тука.
Isus a răspuns: “Neam necredincios și pervers, până când voi fi cu voi și voi răbda cu voi? Aduceți aici pe fiul vostru”.
42 И когато още идваше, бесът го тръшна и сгърчи силно; а Исус смъмра нечистия дух, изцели момчето, и върна го на баща му.
Pe când venea el încă, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zdrobit cu putere. Dar Isus a mustrat duhul necurat, a vindecat băiatul și l-a dat înapoi tatălui său.
43 И всички се учудваха на Божието величие. А докато всички се чудеха на всичко, което правеше, Той рече на учениците Си:
Toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu. Și, pe când toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea Isus, a zis ucenicilor Săi:
44 Вложете в ушите си тия думи, защото Човешкият Син ще бъде предаден в човешки ръце.
“Lăsați să vă intre în urechi cuvintele acestea, căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
45 Но те не разбираха тая дума; тя бе скрита от тях за да не я разберат; а бояха се да Го попитат за тая дума.
Dar ei nu au înțeles acest cuvânt. Le era ascunsă, ca să nu o înțeleagă, și le era teamă să îl întrebe despre acest cuvânt.
46 И повдигна се между тях разискване, кой от тях ще бъде по-голям.
Și s-a iscat între ei o ceartă despre care dintre ei era cel mai mare.
47 А Исус, като видя мисълта на сърцето им, взе едно детенце, постави го при Себе Си, и рече им:
Isus, pricepând rațiunile inimilor lor, a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a spus:
48 Който приеме това детенце в Мое име, Мене приема; и който приеме Мене, приема Този, който Ме е изпратил; защото който е най-малък между всички вас, той е голям.
“Oricine primește pe acest copilaș în numele Meu, pe Mine Mă primește. Oricine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis. Căci oricine este cel mai mic dintre voi toți, acesta va fi mare”.
49 А Йоан продума и рече: Наставниче, видяхме един човек да изгонва бесове в Твое име: и му запретихме, защото не следва с нас.
Ioan a răspuns: “Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și i-am interzis, pentru că nu este de partea noastră.”
50 А Исус му рече: Недейте му запрещава; защото, който не е против вас откъм вас е.
Isus i-a zis: “Nu-l opri, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
51 И когато се навършваха дните да се възнесе, Той насочи лицето Си да пътува към Ерусалим.
Când se apropiau zilele în care trebuia să fie luat, el și-a pus în gând să meargă la Ierusalim
52 И проводи пред Себе Си пратеници, които отидоха и влязоха в едно самарянско село да приготвят за Него.
și a trimis mesageri înaintea lui. Aceștia s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să se pregătească pentru el.
53 Но не Го приеха, защото лицето Му беше обърнато към Ерусалим.
Ei nu l-au primit, pentru că el călătorea cu fața îndreptată spre Ierusalim.
54 Като видяха това учениците Му Яков и Йоан, рекоха: Господи, искаш ли да заповядаме да падне огън от небето и да ги изтреби [както стори и Илия]?
Când discipolii săi, Iacov și Ioan, au văzut acest lucru, au zis: “Doamne, vrei să poruncim noi să coboare foc din cer și să-i nimicească, așa cum a făcut Ilie?”
55 А Той се обърна та ги смъмра; [и рече: Вие не знаете на какъв сте дух; защото Човешкият Син не е дошъл да погуби човешки души, но да спаси].
Dar El s-a întors și i-a mustrat: “Nu știți ce fel de duh sunteți.
56 И отидоха в друго село.
Căci Fiul Omului nu a venit să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.” S-au dus în alt sat.
57 А като вървяха в пътя, един човек Му рече: Ще те следвам дето и да идеш.
Pe când mergeau pe drum, un om I-a zis: “Vreau să Te urmez oriunde vei merge, Doamne.”
58 Исус му каза: Лисиците си имат легловища, и небесните птици гнезда; а Човешкият Син няма где глава да подслони.
Isus i-a zis: “Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul.”
59 А на друг каза: Върви след Мене. А той рече: Господи, позволи ми първо да отида и погреба баща си.
Și a zis altuia: “Urmează-mă!” Dar el a spus: “Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.
60 Но Той му каза: Остави мъртвите да погребват своите мъртви; а ти иди и разгласявай Божието царство.
Dar Isus i-a zis: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu.”
61 Рече и друг: Ще дойда след Тебе, Господи; но първо ми позволи да се сбогувам с домашните си.
Un altul a mai zis: “Vreau să te urmez, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la cei care sunt la mine acasă.”
62 А Исус му каза: Никой, който е турил ръката си на ралото и гледа назад, не е годен за Божието царство.
Dar Isus i-a zis: “Nimeni care a pus mâna la plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
