Йов 9
1 А Иов в отговор рече:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Наистина зная, че това е така, Но как ще се оправдае човек пред Бога?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Ако поиска да се съди с Него, Не може да му отговори за едно от хиляда.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Мъдро сърце и мощна сила има Бог; Кой, като е упорствувал против Него, е благоденствувал?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Той премества планините и те не усещат Когато ги е превърнал в гнева Си.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Той поклаща земята от мястото й, Тъй щото и стълбовете й треперят.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Той заповядва на слънцето, и не изгрява; И туря под печат звездите.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Той сам простира небесата, И стъпва на морските вълни.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Той прави съзвездията - Мечката, Ориона и Плеядите, И скритите пространства на юг.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Той прави велики и неизследими дела. И безбройни чудеса.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Ето, минава край мене, и не Го виждам; Преминава и не Го съглеждам;
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Ако грабна плячка, кой ще Му забрани? Кой ще Му рече: Що правиш?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Ако Бог не оттегли гнева Си, Горделивите помощници се повалят под Него!
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Колко по-малко бих могъл аз да Му отговоря И да избера думите си, за да разисквам с Него!
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Комуто, и праведен ако бях, не можех отговори, Но щях да повярвам, че е послушал гласа ми.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Ако извиках, и ми отговореше, Не щях да повярвам, че е послушал гласа ми.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Защото ме смазва с вихрушка, И умножава раните ми без причина.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Не ме оставя да си отдъхна, Но ме насища с горчивини.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Ако е дума за силата на мощните; Ето ме! Би казал Той; И ако за съд, би казал: Кой ще Ми определи време да съдя?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Даже ако бях праведен, осъдили ме биха собствените ми уста; Ако бях непорочен, Той би ме показал опърничав.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Макар да бях непорочен, не бих зачитал себе си, Презрял бих живота си.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Все едно е; затова казвам: Той погубва и непорочния и нечестивия,
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Ако бичът Му убива внезапно, Той се смее при изпитанията на невинните.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Земята е предадена в ръцете на нечестивите; Той покрива лицата на съдиите; Ако не, тогава кой е, който прави това?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 А моите дни са по-бързи от бързоходец; Бягат без да видят добро;
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Преминаха като леки кораби, Като орел, който се спуща върху лова.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Ако река: Ще забравя оплакването си, Ще оставя желанието си, и ще се утеша.
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 В ужас съм от всичките си скърби Зная, че Ти няма да ме имаш за невинен;
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Нечестив ще се считам; Защо, прочее, да се трудя напразно?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Ако се умия със снежна вода, И очистя със сапун ръцете си,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Ти пак ще ме хвърлиш в тинята, Така щото и самите ми дрехи ще се гнусят от мене.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Защото Той не е човек, както съм аз, та да Му отговоря И да дойдем заедно на съд.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Няма посредник помежду ни, Който да тури ръката си върху двама ни,
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Нека оттегли от мене тоягата Си, И ужасът Му да не ме уплашва.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Тогава ще говоря, и няма да се боя от Него; Защото в себе си не съм така уплашен.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
