Йов 7
1 Земният живот на човека не е ли воюване? И дните му не са ли като дните на наемник?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Като на слуга, който желае сянка, И както на наемник, който очаква заплатата си,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 Така на мене се даде за притежание месеци на разочарование, И нощи на печал ми се определиха.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Когато си лягам, казвам: Кога ще стана? Но нощта се протака; И непрестанно се тласкам насам натам до зори.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Снагата ми е облечена с червеи и пръстени буци; кожата ми се пука и тлее.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Дните ми са по-бързи от совалката на тъкача, И чезнат без надежда.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Помни, че животът ми е дъх; И че окото ми няма да са върне да види добро.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Окото на оногова, който ме гледа, няма да ме види вече; Твоите очи ще бъдат върху мене, а, ето, не ще ме има.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 Както облакът се разпръсва и изчезва, Така и слизащият в преизподнята няма да възлезе пак; (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 Няма да се върне вече у дома си. И мястото му няма да го познае вече.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Затова аз няма да въздържа устата си; Ще говоря в утеснението на духа си; Ще плача в горестта на душата си.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Море ли съм аз, или морско чудовище, Та туряш над мене стража?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Когато си казвам: Леглото ми ще ме утеши, Постелката ми ще облекчи оплакването ми,
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 Тогава ме плашиш със сънища, И ме ужасяваш с видения;
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 Така, че душата ми предпочита удушване И смърт, а не тия мои кости.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 Додея ми се; не ща да живея вечно; Оттегли се от мене, защото дните ми са суета.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 Що е човек, та да го възвеличаваш, И да си наумяваш за него,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 Да го посещаваш всяка заран, И да го изпитваш всяка минута?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 До кога не ще отвърнеш погледа Си от мене, И не ще ме оставиш ни колкото плюнката си да погълна?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Ако съм съгрешил, що правя с това на Тебе, о Наблюдателю на човеците? Защо си ме поставил за Своя прицел, Така щото станах тегоба на себе си?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 И защо не прощаваш престъплението ми, И не отнемеш беззаконието ми? Защото още сега ще спя в пръстта; И сутринта ще ме търсиш, а няма да ме има.
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
