Йов 4
1 Тогава теманецът Елифаз проговаряйки рече:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Ако започнем да ти говорим, ще ти дотегне ли? Но кой може се въздържа да не говори?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Ето, ти си научил мнозина, И немощни ръце си укрепил.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Твоите думи са заякчили колебаещия, И отслабнали колене си укрепил.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 А сега това дойде на тебе, и ти е дотегнало; Допира те, и смутил си се.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 В страха ти от Бога не е ли твоето упование, И в правотата на пътищата ти твоята надежда?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Спомни си, моля, кой някога е погивал невинен, Или где са били изтребени праведните.
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 До колко съм аз видял, ония, които орат беззаконие, И сеят нечестие, това и жънат.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Изтребват се от дишането на Бога, И от духането на ноздрите Му погиват.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Ревът на лъва и гласът на свирепия лъв замират, И зъбите на младите лъвове се изкъртват.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Лъвът загива от нямане лов, И малките на лъвицата се разпръсват.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Тайно достига до мене едно нещо, И ухото ми долови един шепот от него:
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Всред мислите от нощните видения, Когато дълбок сън напада човеците,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Ужас ме обзе, и трепет, И разтърси всичките ми кости;
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Тогава дух премина пред мене; Космите на тялото ми настръхнаха;
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Той застана, но не можах да позная образа му; Призрак се яви пред очите ми; В тишина чух тоя глас:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Ще бъде ли смъртен човек праведен пред Бога? Ще бъде ли човека чист пред Създателя си?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Ето, Той не се доверява на слугите Си, И на ангелите Си намира недостатък,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Колко повече в ония, които живеят в къщи от кал. Чиято основа е в пръстта, И които се смазват като че ли са молци!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Между заранта и вечерта се събират, Без да усети някой загубват се за винаги.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Величието, което е в тях, не се ли премахва? Умират и то без мъдрост.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
