Йов 39
1 Знаеш ли времето, когато раждат дивите кози по канарите? Забелязваш ли кога раждат кошутите?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Преброяваш ли колко месеци изпълняват те? Или знаеш ли срока за раждането им?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Когато се навеждат, раждат малките си, Освобождават се от болките си.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Малките им заякват, растат в полето; Излизат и не се връщат вече при тях.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Кой е пуснал на свобода дивия осел? Или кой е развързал връзките на тоя плах бежанец,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 За кой съм направил пустинята за къща И солената земя за негово жилище?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Той се присмива на градския шум, Нито внимава на викането на този, който го кара.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Планините, които обикаля, са пасбището му; И търси всякаква зеленина.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Ще благоволи ли дивият вол да ти работи, Или ще нощува ли в твоите ясли?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Можеш ли да впрегнеш дивия вол за оране? Или ще браносва ли той полетата зад тебе?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Ще се облегнеш ли на него, защото силата му е голяма? Или ще повериш ли на него работата си?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Ще се довериш ли на него да ти прибере житото ти И да го събере в гумното ти?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Крилата на камилоптицата пляскат весело; Но крилата и перата й благи ли са?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Защото тя оставя яйцата си на земята И ги топли в пръстта,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 А забравя, че е възможно нога да ги смаже Или полски звяр да ги стъпче.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Носи се жестоко с малките си, като че не са нейни; Трудът й е напразно, защото не я е грижа за опасности:
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Понеже Бог я е лишил от мъдрост, И не я е обдарил с разум.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Когато стане да бяга Присмива се на коня и на ездача му.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Ти ли си дал сила на коня? Облякъл си врата му с трептяща грива?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Ти ли го правиш да скача като скакалец? Гордото му пръхтене е ужасно.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Копае с крак в долината, и се радва на силата си; Излиза срещу оръжията.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Присмива се на страха и не се бои. Нито се обръща назад от меча,
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Тула по страната му трещи, И лъскавото копие, и сулицата.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 С буйство и ярост той гълта земята; И при гласа на тръбата не вярва от радост.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Щом свири тръбата, той казва: Хо, хо! И от далеч подушва боя, Гърменето на военачалниците и викането.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Чрез твоята ли мъдрост лети на горе ястребът, И простира крилата си към юг?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 При твоята ли заповед се възвишава орелът, И при гнездото си по височините?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Живее по канарите, и там се помещава, По върховете на скалите, и по непроходимите места.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 От там си съзира плячка, Очите му я съглеждат от далеч.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 И пилетата му смучат кръв; И дето има трупове, там е той.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
