Йов 31

1 Направих завет с очите си; И как бих погледнал на девица?

Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

2 Защото какъв дял се определя от Бога отгоре, И какво наследство от Всемогъщия свише?

Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

3 Не е ли разорение за нечестивия, И погибел за тия, които вършат беззаконие?

Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

4 Не вижда ли Той пътищата ми? И не брои ли всичките ми стъпки?

Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

5 Ако съм ходил с лъжата, И ногата ми е бързала на измама,

Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

6 (Но нека ме претеглят в прави везни, За да познае Бог непорочността ми, -)

Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

7 Ако се е отклонила ногата ми от пътя, И сърцето ми е последвало очите ми, И ако е залепило петно на ръцете ми,

Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

8 То нека сея аз, а друг да яде, И нека се изкоренят произведенията ми

Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

9 Ако се е прелъстило сърцето ми от жена, И съм причаквал при вратата на съседа си,

Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

10 То нека моята жена меле за другиго, И други да се навеждат над нея;

Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

11 Защото това би било гнусно дело, И беззаконие, което да се накаже от съдиите;

Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

12 Понеже това е огън, който изгорява до погубване, И би изкоренил всичките ми плодове.

Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

13 Ако съм презрял правото на слугата си или на слугинята си, Когато имаха спор с мене,

Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

14 То какво бих сторил, когато се подигне Бог? И какво бих Му отговорил, когато посети?

Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

15 Оня, който е образувал мене в утробата, не образува ли и него? И не същия ли ни образува в утробата?

Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

16 Ако съм въздържал сиромасите от това, което желаеха, Или съм направил да помрачеят очите на вдовицата,

Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

17 Или съм изял сам си залъка си, Без да е яло сирачето от него,

Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

18 (Напротив, от младостта ми то порасте при мене като при баща, И от утробата на майка си съм наставлявал вдовицата; )

(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

19 Ако съм гледал някого да гине от нямане дрехи, Или сиромах, че няма завивка,

Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

20 И не са ме благославяли чреслата му, Като се е стоплял с вълната от овцете ми;

Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

21 Ако съм подигнал ръка против сирачето, Като виждах, че имам помощ в портата;

Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

22 То да падне мишцата ми от рамото, И ръката ми да се пречупи от лакътя;

Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

23 Защото погибел от Бога беше ужас за мене, И пред Неговото величие не можех да сторя нищо.

Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

24 Ако съм турял надеждата си в злато, Или съм рекъл на чистото злато: Ти си мое упование;

Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

25 Ако съм се веселил, защото богатството ми бе голямо, И защото ръката ми бе намерила изобилие;

Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

26 Ако, като съм гледал слънцето, когато изгряваше, Или луната, когато ходеше в светлостта си,

Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

27 Се е увлякло тайно сърцето ми, И устата ми са целували ръката ми;

Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

28 И това би било беззаконие, което да се накаже от съдиите, Защото бих се отрекъл от Всевишния Бог.

Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

29 Ако съм злорадствувал в загиването на мразещия ме, Или ми е ставало драго, когато го е сполетявало зло,

Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

30 (Даже не съм допуснал на устата си да съгрешат Та да иксам живота му с проклетия);

Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

31 Ако хората от шатъра ми не са рекли: Кой може да покаже едного, който не е бил наситен от него с месо?

Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

32 (Чужденец не нощуваше вън; Отварях вратата си на пътника);

Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

33 Ако съм покривал престъпленията си както Адама Като съм скривал беззаконието си в пазухата си,

Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

34 Понеже се боях от голямото множество, И презрението на семействата ме ужасяваше, Така че млъквах и не излизах из вратата;

M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

35 (О, да имаше някой да ме слуша! - Ето виж тука подписа ми; Всемогъщият нека ми отговори!- И да имах акта който противникът ми е написал!

O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

36 Ето, на рамо щях да го нося, За венец щях да го привържа на себе си!

Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

37 Щях да му дам отчет за стъпките си; Като княз щях да се приближа при него-)

I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

38 Ако нивата ми вика против мене, И браздите й плачат заедно;

Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

39 Ако съм изял плода й без да платя, Или съм изгасил живота на стопаните й;

Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

40 Тогава да израстат тръни вместо жито, И вместо ечемик плевели. Свършиха се думите на Иова.

Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.