Йов 3
1 След това Иов отвори устата си та прокле деня си.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Иов, проговаряйки, рече:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Да погине денят, в който се родих, И нощта, в която се каза, роди се мъжко.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Да бъде тъмнина оня ден; Бог да го не зачита от горе, И да не изгрее на него светлина.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Тъмнина и мрачна сянка да го обладаят; Облак да седи на него; Всичко що помрачава деня нека го направи ужасен.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Тъмнина да обладае оная нощ; Да се не брои между дните на годината, Да не влезе в числото на месеците.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ето, пуста да остане оная нощ; Радостен глас да не дойде в нея.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Да я прокълнат ония, които кълнат дните, Ония, които са изкусни да събудят левиатана.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Да изгаснат звездите на вечерта й; Да очаква видело, и да го няма, И да не види първите лъчи на зората;
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Защото не затвори вратата на майчината ми утроба, И не скри скръбта от очите ми.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Защо не умрях при раждането, И не издъхнах щом излязох из утробата?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Защо ме приеха коленете? И защо съсците, за да суча?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Защото сега щях да лежа и да почивам; щях да спя; Тогава щях да съм в покой.
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Заедно с царе и съветници на земята, Които си градят пусти стълбове;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Или с князе, които имаха злато, Които напълниха къщите си със сребро;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Или, като скрито пометниче, не щеше да ме има. Както младенци, които видело не са видели.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Там нечестивите престават да смущават, И там уморените се успокояват.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Заедно се успокояват и пленниците. Не чуват гласа на насилника,
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Там са малък и голям; И слугата е свободен от господаря си,
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Защо се дава видело на злощастния, И живот на огорчения в душата,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Които копнеят за смъртта, и нямат я, Ако и да копнеят за нея повече отколкото за скрити съкровища,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Които се много радват и веселят, Когато намерят гроба?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Защо се дава видело на човека, чиито път е скрит, И когото Бог е преградил?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Защото вместо ядене, дохожда ми въздишка; И стенанията ми се изливат като вода.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Защото онова, от което се боях, случи ми се, И онова, от което треперех, дойде върху мене.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Не бях на мир, нито на покой, нито в охолност; Но пак смущение ме нападна.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
