Йов 29
1 И Иов още продължи беседата си като казваше:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 О, да бях както в предишните месеци, Както в дните, когато Бог ме пазеше,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Когато светилникът Му светеше на главата ми, И със светлината Му ходех в тъмнината;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Както бях в дните на зрелостта си, Когато съветът от Бога бдеше над шатъра ми;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Когато Всемогъщият беше още с мене, И децата ми бяха около мене;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Когато миех стъпките си с масло, И скалата изливаше за мене реки от дървено масло!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Когато през града излизах на портата, И приготвях седалището си на пазара,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Младите, като ме гледаха, се криеха, И старците ставаха и стояха прави;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Първенците се въздържаха от говорене, И туряха ръка на устата си;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Гласът на началниците замлъкваше, И езикът им залепваше за небцето им;
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Ухо, като ме чуеше, ублажаваше ме, И око, като ме виждаше, свидетелствуваше за мене;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Защото освобождавах сиромаха, който викаше, И сирачето, и онзи, който нямаше помощник.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Благословението от този, който бе близо до загиване, идеше на мене; И аз веселях сърцето на вдовицата.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Обличах правдата, и тя ми беше одежда; Моята правдивост ми беше като мантия и корона.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Аз бях очи на слепия, И нозе на хромия.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Бях баща на сиромасите; Изследвах делото на непознатия мене.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Трошех челюстите на несправедливия, И изтеглях лова из зъбите му.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Тогава думах: Ще умра в гнездото си; И дните ми ще се умножат, както пясъка.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Коренът ми е прострян към водите; И росата намокрюва цяла нощ клоните ми.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Славата ми зеленее още в мене; И лъкът ми се укрепява в ръката ми.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Човеците чакаха да ме слушат, И мълчаха, за да чуят съветите ми.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Подир моите думи те не притуряха нищо; Словото ми капеше върху тях;
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 За мене очакваха като за дъжд, И устата ми зееха като за пролетен дъжд.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Усмихвах се на тях, когато бяха в отчаяние; И те не можаха да потъмнеят светлостта на лицето ми.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Избирах пътя към тях, и седях пръв помежду им, И живеех като цар всред войската, Както онзи, който утешава наскърбените.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
