Йов 24
1 Защо, ако времената не са открити от Всемогъщия, Ония които Го познават, не виждат дните Му за съд?
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Едни преместят межди, Грабят стада и ги пасат;
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 Откарват осела на сирачетата; Вземат в залог говедото на вдовицата;
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 Изтласкват бедните от пътя; Сиромасите на земята се крият заедно от тях.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Ето, като диви осли в пустинята излизат по работата си, Подраняват да търсят храна; Пустинята из доставя храна за чадата им.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 Жънат фуража в нивата, за да го ядат. И берат лозата на неправедника;
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Цяла нощ лежат голи без дрехи, И нямат завивка в студа;
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Измокрюват се от планинските дъждове, И прегръщат скалата, понеже нямат прибежище.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 Други грабват сирачето от съседите, И вземат залог от сиромаха.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Голи, тия ходят крадешком без дреха, И гладни, носят сноповете;
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Изтискват дървено масло в техните огради, Тъпчат линовете им, а остават жадни.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 Умиращите охкат из града, И душата на ранените вика; Но пак това безумие Бог не гледа.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Дали са от противниците на виделината; Не знаят пътищата й, И не стоят в пътеките й,
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 Убиецът става в зори и убива сиромаха и нуждаещия се, А нощем е като крадец.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 Така и окото на прелюбодееца очаква да се мръкне, Като казва: Око не ще ме види; И преличава лицето си.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 В тъмнината пробиват къщи; Те се затварят през деня, Видело не познават.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Защото за всички тях зората е като мрачната сянка; Понеже познават ужасите на мрачната сянка.
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 Бърже се отдалечат по лицето на водата; Делът им е проклет на земята; Не се обръщат вече към пътя за лозята.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 Майчината утроба ще ги забрави; Червеят ще има сладко ястие в тях; Няма вече да се спомнят; И неправдата ще се строши като дърво.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Поглъщат неплодната, която ражда; И на вдовицата не правят добро,
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 Влачат и мощните със силата си; Те стават, и никой не е безопасен в живота си.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 Бог им дава безопасност, и те се успокояват с нея, Но очите Му са върху пътищата им.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 Въздигнаха се за малко, и, ето, че ги няма! Снишават се; и както всички други си отиват, И отсичат се като главите на класовете.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 И сега, ако не е така, кой ще ме изкара лъжец, И ще обърне в нищо думите ми?
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
