Йов 14
1 Човекът, роден от жена е кратковременен И пълен със смущение.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Цъфти като цвят, и се покосява; Бяга като сянка, и не се държи.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 И върху такъв ли отваряш очите Си, И ме караш на съд с Тебе?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Кой може да извади чисто от нечисто? Никой.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Тъй като дните му са определени, И числото на месеците му е у Тебе, И Ти си поставил границите му, които не може да премине,
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Отвърни погледа Си от него, за да си почине, Догде като наемник доизкара деня си.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Защото за дървото има надежда, Че, ако се отсече, пак ще поникне, И че издънката му няма да изчезне,
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Даже ако коренът му остарее в земята, И ако пънът му умре в пръстта;
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Понеже от дъха на водата ще поникне, И ще покара клончета като новопосадено.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Но човек умира и прехожда; Да! Човек издъхва, и де го?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Както водите чезнат из морето, И реката престава и пресъхва,
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Така човек ляга, и не става вече; Докато небесата не преминат, те няма да се събудят, И няма да станат от съня си.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 О, дано ме скриеше Ти в преизподнята, Да ме покриеше, догде премине гневът Ти, Да ми определеше срок, и тогава да би ме спомнил! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Ако умре човек, ще оживее ли? През всичките дни на воюването си ще чакам, Докато дойде промяната ми.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Ще повикнеш, и аз ще Ти се отзова; Ще пожелаеш делото на ръцете Си.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 А сега броиш стъпките ми; Не наблюдаваш ли греховете ми?
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Престъплението ми е запечатано в мешец, И зашиваш беззаконието ми.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Наистина както и планината като пада унищожава се, И скалата се премества от мястото си;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Както водите изтриват камъните; И наводненията им завличат пръстта от земята; Така Ти погубваш надеждата на човека.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Надделяваш всякога над него, и той прехожда; Изменяваш лицето му, и го отпращаш.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Синовете му достигат до почитание, а той не знае; И биват свалени, а той не забелязва това за тях;
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Знае само, че снагата му е за него в болки, И душата му е за него в жалеене.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
