Йов 10
1 Душата ми се отегчи от живота ми; За това, ще се предам на оплакването си, Ще говоря в горестта на душата си.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Ще река Богу: Недей ме осъжда; Покажи ми защо ми ставаш противен.
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Добре ли Ти е да оскърбяваш, И да презираш делото на ръцете Си, А да осветляваш съвещаното от нечестивите?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Телесни ли очи имаш? Или гледаш както гледа човек?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Твоите дни като дните на човека ли са, Или годините Ти като човешки дни,
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Та претърсваш беззаконието ми И издирваш греха ми,
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 При все че знаеш, че не съм нечестив, И че никой не може да ме избавя от ръката Ти?
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Твоите ръце ме създадоха и усъвършенствуваха Кръгло в едно; а пак съсипваш ли ме?
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Помни, моля, че като глина си ме създал; И в пръст ли ще ме възвърнеш?
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Не си ли ме излял като мляко? Не си ли ме съсирил като сирене?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 С кожа и мускули си ме облякъл, И с кости и жили си ме оплел;
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 Живот и благоволение си ми подарил, И провидението Ти е запазило духа ми.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Но при все туй, това си криел в сърцето Си; Зная, че това е било в ума Ти;
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 Ако съгреша, наблюдаваш ме, И от беззаконието ми няма да ме считаш невинен,
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 Ако съм нечестив, горко ми! И ако съм праведен, пак няма да дигна главата си. Пълен съм с позор; но гледай Ти скръбта ми,
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 Защото расте. Гониш ме като лъв, И повтаряш да се показваш страшен против мене.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 Повтаряш да издигаш против мене свидетелите Си, И увеличаваш гнева Си върху мене; Едно подир друго войнства ме нападат.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 Защо прочее ме извади Ти из утробата? Иначе, бих издъхнал без да ме е виждало око;
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 Бих бил като че не съм бил; От утробата бих бил отнесен в гроба.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Дните ми не са ли малко? Престани, прочее, И остави ме да си отдъхна малко
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 Преди да отида отдето няма да се върна, В тъмната земя и в смъртната сянка,
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 Земя, мрачна като самата тъмнина, Земя на мрачна сянка и без никакъв ред, Дето виделото е като тъмнина.
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
