< গীতসংহিতা 129 >
1 একটি আরোহণ সংগীত। “আমার যৌবনকাল থেকে তারা আমাকে অনেক নির্যাতন করেছে,” ইস্রায়েল বলুক;
O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:
2 “আমার যৌবনকাল থেকে তারা আমাকে অনেক নির্যাতন করেছে, কিন্তু তারা আমার উপর জয়লাভ করতে পারেনি।
De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.
3 চাষিরা আমার পিঠে লাঙল চালিয়েছে এবং তারা লম্বা লাঙলরেখা টেনেছে।
Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.
4 কিন্তু সদাপ্রভু ধর্মময়; তিনি দুষ্টদের দড়ি কেটে আমাকে মুক্ত করেছেন।”
DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.
5 যারা সিয়োনকে ঘৃণা করে তারা সবাই লজ্জিত হয়ে ফিরে যাক।
Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
6 তারা ছাদের উপর জন্মানো ঘাসের মতো হোক যা বেড়ে ওঠার আগেই শুকিয়ে যায়;
Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,
7 শস্যচ্ছেদক এসব দিয়ে তার হাত ভর্তি করতে পারে না, যে আঁটি বাঁধে সেও এসব দিয়ে তার কোল ভরাতে পারে না।
Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.
8 পথিকেরা যেন তাদের একথা না বলে, “সদাপ্রভুর আশীর্বাদ তোমাদের উপর হোক; সদাপ্রভুর নামে আমরা তোমাদের আশীর্বাদ করি।”
Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.