Zəbur 104
1 Rəbbə alqış et, ey könlüm! Ya Rəbb Allahım, Sən nə qədər böyüksən, Ehtişamı, əzəməti geyinmisən!
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Nura libas kimi bürünən, Göyləri çadır tək açan,
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Yuxarı otaqlarını suların üstündə quran, Buludları Özünə araba edən, Yel qanadları üstünə minib gəzən,
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Küləyi Özünə elçi edən, Yanar odu Özünə xidmətçi edən Sənsən!
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Yer üzünün təməlini elə qurdun ki, Əsla sarsılmasın.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Dərin suları libas kimi yer üzünə geydirdin, Sular dağların üstünə qalxdı.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Sənin məzəmmətindən sular çəkildi, Şimşəyinin səsindən qorxub qaçdı.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Dağlardan dərələrə axdı, Sənin təyin etdiyin yerlərə töküldü.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Onların önünə hədd qoydun ki, ondan aşmasınlar, Heç vaxt daşıb dünyanı basmasınlar.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Bulaqları vadilərdən fışqırtdın, Dağların arasından axıtdın.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Bu bulaqlar bütün çöl heyvanlarına su verər, Vəhşi eşşəklər içər, susuzluğu gedər.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Yanlarında quşlar yuva qurar, Budaqlara qonub oxuyar.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Sən dağları göydəki sarayından sulayırsan, Əlinin bəhrəsindən yer doyur.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Heyvanlar üçün ot bitirirsən, İnsana becərmək üçün bitkilər yetirirsən. Qoy insan torpaqdan azuqəsini çıxartsın:
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 Ürəkləri xoşhal edən şərabı, Üzləri güldürən zeytun yağını, Taqət verən çörəyi.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Doyunca su içər Rəbbin ağacları, Livanda əkdiyi sidr ağacları.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Bu ağaclarda quşlar yuva qurar, Leyləklərin yuvası şam ağacındadır.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Uca dağlar dağ keçilərinin oylağıdır, Qayalar qayadovşanlarının sığınacağıdır.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Fəsilləri müəyyən etmək üçün ayı yaratdın, Günəş batacağı zamanı bilir.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Gecə olsun deyə havanı qaraldırsan, Bütün meşə heyvanları vurnuxmaya düşürlər.
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Ov üçün gənc aslanlar nərə çəkərlər, Öz yemlərini Allahdan istəyərlər.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Gün doğanda çəkilirlər, Yuvalarında yatırlar.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 İnsanlar iş başına gedir, Qaş qaralana qədər işləyirlər.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Ya Rəbb, əməllərin çoxdur! Hər birini müdrikliklə etmisən, Yaratdıqların yer üzünü doldurub.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Böyük, dərin dənizlərin var, Orada da saysız məxluqlar – Həm kiçik, həm də böyük canlılar qaynaşar.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Oradan gəmilər keçir, Yaratdığın Livyatan sularda oynayır.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Bunların hamısı gözləyir ki, Sən Vaxtlı-vaxtında onları yemləyəsən.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Sən yem verərkən onlar yem yığırlar, Açıq əlinin nemətindən doyurlar.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Amma üzünü gizlədərkən vəlvələyə düşürlər, Sən onların nəfəsini kəsərkən ölüb torpağa qarışırlar,
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Ruhunu göndərərkən onlar yaranır, Yer üzünə yeni həyat verirsən.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Rəbbin ehtişamı qoy əbədi var olsun! Qoy Rəbb yaratdıqlarına görə şad olsun!
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Rəbb yerə baxanda yer lərzəyə gəlir, Dağa toxunanda dağ tüstülənir.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Rəbbə ömrüm boyu ilahi söyləyəcəyəm, Nə qədər varam, Allahımı tərənnüm edəcəyəm.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Düşüncəm Ona xoş görünsün, Mən Rəbbə görə sevinəcəyəm.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Günahkarlar yer üzündən silinsinlər, Pis adamlar yox olsunlar! Rəbbə alqış et, ey könlüm! Rəbbə həmd edin!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
