Əyyub 9
1 Əyyub belə cavab verdi:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 «Belə olduğunu, həqiqətən, bilirəm. Amma Allah qarşısında insan necə haqlı çıxa bilər?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Əgər Onunla kimsə mübahisə etmək istəsə, Onun min sualına bir cavab tapa bilməz.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Hikməti dərin, gücü tükənməyən Odur. Ona qarşı duranlardan kim sağ qalıb?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Allah dağları yerindən oynadar, Dağlar heç bilməz. Qəzəbi ilə onları alt-üst edər.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Dünyanı yerindən oynadar, Dirəklərini lərzəyə salar.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Əmr etsə, günəş doğmaz, Ulduzların işığını örtüb möhürlər.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Odur təkbaşına göyləri sərən, Dəniz dalğalarının üstündə gəzən.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Odur Böyük Ayı, Orion, Ülkər bürclərini, Cənub bürclərini yaradan.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Odur dərk etmədiyimizdən də böyük işlər görən, Saysız xariqələr göstərən.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Bax yanımdan elə keçər ki, Onu görə bilmərəm, Elə keçib gedər ki, heç hiss etmərəm.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Nə isə tutub apararsa, kim Ona mane ola bilər? Kim Ona “Nə edirsən?” deyə bilər?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Allah qəzəbini geri döndərməz, Rahavın köməkçiləri belə, ayağı altda qalar.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Belə isə Ona necə cavab verə bilərəm? Hüzurunda necə söz tapa bilərəm?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Günahsız olsam belə, Ona cavab verə bilmərəm, Rəhm etsin deyə Hökmdarıma yalvarmalıyam.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Onu çağıranda O mənə cavab versə belə, Yenə inanmıram ki, O, səsimi eşidir.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Çünki tufanla məni əzir, Nahaq yerə yaralarımı çoxaldır,
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Məni nəfəs almağa qoymur, Məni acılarla cana doydurur,
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 İş qüvvədədirsə, O qüvvəlidir, İş ədalətdədirsə, kim Onu hakimin qarşısına apara bilər?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Mən günahsız olsam belə, dilim məni ittiham edər, Kamil olsam belə, məni təqsirkar çıxarar.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Kamil olsam da, bir şey deyiləm, Öz həyatıma xor baxıram.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Hamısı birdir, ona görə deyirəm: “O həm kamili, həm də günahkarı yox edir”.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Əgər qəfil ölüm gəlsə, Günahsızların əzabına gülür.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Dünya pislərə təslim edilib, Dünya hakimlərinin gözünü bağlayan Odur. O deyilsə, bəs kimdir?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Günlərim sürətlə qaçır, çapardan sürətlidir, Bir xeyir tapmadan qaçırlar.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Qamış qayıq kimi keçib gedirlər Ovunun üstünə şığıyan qartal kimidirlər.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Bu şikayətimi unutmaq istəsəm, Sifətimin ifadəsini dəyişib ürəyimin açılmasını istəsəm,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Bu əziyyətdən yenə vahimələnərəm, Məni günahsız saymayacağını bilərəm.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Madam ki yenə günahkar çıxacağam, Boş yerə niyə belə zəhmət çəkim?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Əgər qar suyu ilə yuyunsam, Əllərimi gilabı ilə yusam,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Yenə də məni çirkaba batırarsan, Paltarlarım belə, məndən iyrənir.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 O mənim kimi insan olmadığına görə Ona cavab verə bilmirəm, məhkəməyə birgə gedə bilmirəm.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Kaş aramızda bir hakim olaydı, Əlini ikimizin də üzərinə qoyaydı.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Allah Öz dəyənəyini üstümdən götürəydi, Dəhşəti ilə məni vahimələndirməyəydi.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 O zaman Ondan qorxmadan danışardım, Amma bu vəziyyətdə heç nə edə bilmirəm.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
