Əyyub 7
1 İnsanın yer üzündəki həyatı ağır xidmət deyilmi? Keçirdiyi günlərin muzdur ömründən fərqi nədir?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Kölgəyə həsrət qalan kölə kimidir, Muzdunu gözləyən fəhlə kimidir,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 Bəli, irs olaraq mənə boş aylar verildi, Qismətimə sıxıntılı gecələr düşdü.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Yatanda düşünürəm: “Görəsən nə vaxt qalxacağam?” Gecə isə hey uzanır, Mən gün doğana qədər yerimdə qurcalanıram.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Bədənimə qurd düşüb, qabıqlanır, Çatlayan dərimdən irin axır.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Günlərim toxucunun məkikindən də sürətli gedir, Ümidsiz sona çatır.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Ey Allah, yada sal, həyatım bir nəfəsdir, Gözüm yenidən yaxşılıq görməyəcək.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Bu anda mənə baxan gözlər məni təzədən görməyəcək, Sənin gözlərin üzərimdə olacaq, amma mən olmayacağam.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 Bir daha evinə qayıtmaz, Olduğu yer artıq onu tanımaz.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Ona görə sakitləşməyəcəyəm, Ruhumun sıxıntısını dilə gətirəcəyəm, Canımın ağrısından şikayət edəcəyəm.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Dənizəmmi, dəniz əjdahasıyammı? Niyə üzərimdə nəzarətçi qoyursan?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Düşündüm ki, bəlkə yatağım məni rahatlar, Döşəyim şikayətimi azaldar.
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 Məni yuxularla qorxudursan, Röyalarla canıma vəlvələ salırsan.
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 Canım boğulub-ölməyi yaşamaqdan üstün tutur, Quru cəsəddə qalmaqdansa ölüm mənə xoşdur.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 Həyatımdan bezmişəm, Uzun ömür istəmirəm. Məndən əlini çək, Ömrümün mənası getdi.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 İnsan nədir ki, onu bu qədər böyüdürsən, Qayğısını çəkirsən.
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 Ona hər səhər baş çəkirsən, Hər an onu sınayırsan.
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Nə vaxtadək nəzərini üzərimdən çəkməyəcəksən? Mənə udqunmağa imkan verməyəcəksən?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Ey insan nəzarətçisi, nədir günahım? Mən Sənə nə etmişəm? Məni niyə Özünə hədəf etdin? İndi öz yükümü çəkə bilmirəm.
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 Niyə üsyankarlığımı əfv etmirsən, Təqsirimi bağışlamırsan? Bir azdan torpaq altda yatacağam, Axtarsan da, məni tapmayacaqsan».
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
