Əyyub 30
1 Amma indi yaşca məndən kiçiklər Mənə lağ edirlər. Vaxtı ilə atalarını heç bir işə layiq görməzdim, Sürümün itlərinin yanına belə, qoymazdım.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Çünki taqətdən düşmüşdülər, Biləklərinin gücü getmişdi, Heç biri işimə yaramırdı.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Onlar yoxsulluqdan, aclıqdan zəifləmişdi, Gecələr çöl-biyabanda bitki kökü gəmirirdi.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Kollardan duzlu bitkilər toplayırdılar, Süpürgə kollarının köklərini yeyirdilər.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Xalq arasından qovulurdular, Üstlərinə elə çığırırdılar ki, Elə bil ki oğrudurlar.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Vadi yataqlarında, yerin dəliklərində, Qaya ovuqlarında yaşayırdılar.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Kollar arasında bağırırdılar, Qara tikan kolu altında daldalanırdılar.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Axmaqların, adsız-sansız insanların övladlarıdır, Ölkədən qovulmuşdular.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 İndisə dillərində dastan olmuşam, Ağızlarında məsəl olmuşam.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 İkrah edərək məndən gen dayanırlar, Hətta üzümə tüpürməkdən çəkinmirlər.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Çünki Allah kamanımın ipini boşaltdı, Məni zəlil elədi. Ona görə onlar gözümün qabağındaca Cilovlarını çıxarıb atdılar.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Bu avara gənclər sağ tərəfimdən çıxır, Ayaqlarımı büdrədir, Mənə qarşı torpaq qalağı düzəldir.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Yolumu bərbad etdilər, Onlara dəstək verən olmasa da, Məni yox etməyə çalışırlar.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Sanki geniş dəliklərdən keçib Viranəlikdən üstümə yuvarlanırlar.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Dəhşətlər üstümə doldu, Şərəfimi yel tək sovurdu, Xoşbəxtliyim bulud kimi keçib getdi.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 İndi canım taqətdən düşdü, Dar günlər məndən bərk yapışdı.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Gecələr sümüklərim sızıldayır, Canımı gəmirən ağrılar dayanmır.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Allah paltarı zorla əynimdən çıxarır, Məndən cübbəmin yaxası kimi yapışır.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Məni lilə batırır, Toza, külə dönmüşəm.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Sənə yalvarıram, cavab vermirsən, Ayağa qalxmağıma göz qoyursan.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Mənə qarşı rəhmsizsən, Güclü əllərinlə məni əzirsən.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Məni qaldırıb yel üstünə mindirirsən, Fırtına içinə salıb məni darmadağın edirsən.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Bilirəm, məni ölümə, Bütün ömür sürənlər üçün təyin olunan son mənzilə aparacaqsan.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Yıxılana əl qaldırmaq olmaz, Bəlaya düşənin harayına çatan yoxdur.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Məgər dara düşənlər üçün ağlamırdımmı? Yoxsulların halına yanmırdımmı?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Mən yaxşılıq gözlədim, yamanlıq gəldi, Mən işıq umarkən qaranlıq gəldi.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Ürəyim çırpınır, rahatlığı yoxdur, Ağır günlər qarşımı kəsdi.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Yoxdur bir işıq ucu, qarala-qarala gəzirəm, Camaat arasında durub fəryad edirəm.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Çaqqallara qardaş oldum, Bayquşlara yoldaş oldum.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Qaralan dərim soyulur, Qızdırmadan sümüklərim yanır.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Liram yas tutub nalə çəkir, Tütəyim zar-zar inləyir.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
