Əyyub 3
1 Bundan sonra Əyyub ağzını açıb öz doğulduğu günə lənət etdi.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Dilə gəlib belə dedi:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 «Kaş ki mən doğulan gün yox olaydı, “Oğlun oldu!” deyilən gecə yox olaydı.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 O gün qara gələydi, Allah göydən o günün qayğısına qalmayaydı, O gün üçün sabah açılmayaydı.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 O günü zülmət, qatı qaranlıq bürüyəydi, Üzünü bulud tutaydı, Nurunu qaranlıq batıraydı.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 O gecəni zil qaranlıq udub yeyəydi, İlin günləri arasında fərəh tapmayaydı, Ayın günləri sırasına girməyəydi.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Kaş o gecə qısır olaydı, Sevincsiz, səssiz qalaydı!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Günlərə lənət oxuyanlar, Livyatanı oyatmağa mahir olanlar Qoy o günə lənət yağdırsın.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Dan ulduzları sönəydi, İşığa olan ümidləri boşa çıxaydı, Sübhün nuru görünməyəydi.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Əfsus ki O, anamın bətninin qapılarını bağlamadı, Gözlərimi əzabsız saxlamadı.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Niyə doğulanda mən ölmədim, Bətndən çıxarkən nəfəsim kəsilmədi?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Niyə məni dizlərin arasından aldılar, Əmizdirmək üçün ağzıma döş saldılar?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Belə olmasaydı, indi rahat uzanardım, Yatıb dincələrdim
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Özləri üçün viranə şəhərləri tikən Dünya padşahları və müşavirlərlə,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Evlərini gümüşə qərq edən Qızıl xəzinəsi olan rəhbərlərlə.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Niyə bətndən yarımçıq uşaq tək düşmədim? Niyə işıq üzü görməyən körpə kimi basdırılmadım?
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Orada pis adamlar belə, kini atır, Yorğunlar rahatlıq tapır,
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Məhbuslar dinc yaşayır, Nəzarətçinin səsi çıxmır.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Orada kiçik də, böyük də vardır, Qul ağasından da azaddır.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Niyə əzab çəkənlər işıq üzü görür, Əziyyət içində olanlar həyata gəlir?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Ölüm arzulayırlar amma tapmırlar, Dəfinə axtarmaqdan da çox onu axtarırlar,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Onlar məzar tapanda fərəhlənər, Şadlanaraq sevinər.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Hara getdiyi bilinməyən insana, Ətrafına Allah sədd çəkdiyi adama niyə ömür verilir?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Çörəkdən əvvəl ah-zar gəlir, Nalələrim sular kimi tökülür.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Çəkindiyim şeylər üzərimə tökülür, Qorxduğum şeylər başıma gəlir.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Rahatlığım, sakitliyim, dincliyim yoxdur, Ancaq sıxıntım vardır».
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
