Əyyub 10
1 Canım həyatımdan bezib. Şikayətimə məhdudiyyət qoymayacağam, Acı həyatımdan danışacağam.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Qoy Allaha deyim: “Məni günahlandırma, Bir mənə söylə, niyə mənimlə çəkişirsən?
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Məni incitmək, Əllərinin işini xor görmək, Pislərin niyyətlərinə işıq vermək Sənə xoşdurmu?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Səndə insan gözümü var? İnsan necə görürsə, Sən də elə görürsənmi?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Günlərin insan ömrü kimidirmi? İllərin insanın yaşadığı illər kimidirmi?
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Çünki məndə təqsir axtarırsan, Günahlarımı araşdırırsan.
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 Özün də bilirsən mən şər adam deyiləm, Məni Sənin əlindən qurtaran yoxdur.
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Əllərin mənə quruluş verdi, məni yaratdı. İndi dönüb məni yox edəcəksənmi?
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Məni palçıqdan düzəltdin, bunu xatırla. Yenidən məni torpağa çevirəcəksənmi?
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Məni süd kimi tökmədinmi, Pendir kimi bərkitmədinmi?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 Ət və dərini əynimə geyindirdin, Məni sümük və vətərlərlə hördün,
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 Mənə həyat verdin, sevgi göstərdin, Qayğıma qalmağınla ruhumu hifz etdin.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Amma bunları qəlbində gizlətdin. Mən isə bilirəm, fikrində bu şeylər var:
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 Günah işlətsəydim, mənə nəzarət edərdin, Təqsirlərimi cəzasız qoymazdın.
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 Əgər günahkar olsaydım, vay halıma! Günahsız olsam belə, yenə başımı qaldıra bilmərəm, Çünki xəcalət içindəyəm, necə də biçarəyəm.
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 Əgər başımı qaldırsam, məni aslan kimi ovlarsan, Yenə heyrətamiz qüvvəni mənə göstərərsən.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 Əleyhimə yeni şahidlər çıxararsan, Mənə qarşı qəzəbini artırarsan, Orduların üstümə dayanmadan hücum çəkər.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 Niyə məni doğulmağa qoydun? Kimsənin gözü məni görmədən kaş öləydim.
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 Kaş ki heç yaranmayaydım, Bətndən məzara düşəydim.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Məgər ömrümə bir neçə gün qalmayıbmı? Mənə bir qədər sərbəstlik ver ki, bir az ürəyim açılsın
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 Gedər-gəlməz yerə, Zülmət və ölüm kölgəsi diyarına,
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 Qatı qaranlıq diyarına, Ölüm kölgəsi, qarışıqlıq diyarına, İşığı qaranlıq olan diyara getməzdən əvvəl”».
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
