যোব 30
1 ১ কিন্তু এতিয়া যিবিলাকৰ বাপেকহঁতক, মোৰ মেৰৰ জাক ৰখা কুকুৰৰ লগতো থবলৈ মই হেয়জ্ঞান কৰিছিলোঁ, মোতকৈ কম বয়সীয়া সেই মানুহবিলাকে মোক হাঁহে।
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 ৩ সিহঁত অন্নৰ অভাৱত ভোকত ক্ষীণ হয়; সিহঁতে বহু কালৰ পৰা উচ্ছন্ন আৰু ধ্বংস হোৱা মৰুভূমি কামুৰি খায়।
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 ১১ কিয়নো ঈশ্বৰে তেওঁৰ ধনুৰ জোঁৰ এৰি দিলে আৰু মোক দুখ দিলে; সেই কাৰণে সিহঁতে মোৰ আগত নিজ নিজ মুখৰ লাগাম পেলাই দিয়ে।
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 ১২ মোৰ সোঁফালে নীহ লোকবিলাক উঠে; সিহঁতে মোৰ ভৰি ঠেলি ঠেলি দিয়ে, আৰু মোৰ বিৰুদ্ধ নিজ নিজ বিনাশক গড় নৰে।
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 ১৪ গড় ভাঙি উলিওৱা বহল বাটেদি যেনেকৈ শত্ৰু আহে, সিহঁতেও তেনেকৈ আহে; সেই ভঙাইদি সোমাই সিহঁতে মোক আক্ৰমণ কৰে।
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 ১৫ নানা ত্ৰাসে মোক ধৰিছে; বতাহৰ দৰে মোৰ মান-মৰ্য্যদা সেইবোৰে উড়ুৱাই নিছে; আৰু মোৰ মঙ্গল মেঘৰ নিচিনাকৈ নাইকিয়া হৈছে।
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 ২০ মই তোমাৰ আগত কাতৰোক্তি কৰোঁ, কিন্তু তুমি মোক উত্তৰ নিদিয়া; মই থিয় হৈ থাকোঁ, কিন্তু তুমি মোলৈ চাই থাকা মাথোন।
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 ২৫ দুৰ্গতিত পৰা লোকৰ নিমিত্তে মই ক্ৰন্দন নকৰিছিলোঁ নে? আৰু দীনহীনৰ নিমিত্তে মনত দুখ নাপাইছিলোঁ নে?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 ৩১ সেই দেখি মোৰ বীণাৰ মাত শোকৰ শব্দত পৰিণত হৈছে, আৰু মোৰ বাঁহীৰ স্বৰ সলনি হৈ ক্ৰন্দনকাৰীসকলৰ মাত হৈছে।
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
