< رُؤيا 16 >
وَسَمِعْتُ صَوْتاً عَالِياً صَادِراً مِنَ الْهَيْكَلِ يَأْمُرُ الْمَلائِكَةَ السَّبْعَةَ: «اذْهَبُوا الآنَ وَاسْكُبُوا عَلَى الأَرْضِ كُؤُوسَ غَضَبِ اللهِ السَّبْعَ». | ١ 1 |
Am auzit un glas puternic din templu, care zicea celor șapte îngeri: “Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”.
فَذَهَبَ الْمَلاكُ الأَوَّلُ وَسَكَبَ كَأْسَهُ عَلَى الأَرْضِ، فَخَرَجَتْ مِنْهَا قُرُوحٌ خَبِيثَةٌ أَصَابَتْ جَمِيعَ النَّاسِ الَّذِينَ عَلَيْهِمْ عَلامَةُ الْوَحْشِ وَالَّذِينَ يَسْجُدُونَ لِتِمْثَالِهِ. | ٢ 2 |
Cel dintâi s-a dus și a vărsat cupa lui pe pământ, care a devenit o rană dureroasă și neplăcută pentru oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.
ثُمَّ سَكَبَ الْمَلاكُ الثَّانِي كَأْسَهُ عَلَى الْبَحْرِ، فَصَارَ دَماً كَدَمِ الْمَيْتِ، وَمَاتَتْ جَمِيعُ الْمَخْلُوقَاتِ الْحَيَّةِ الَّتِي فِيهِ. | ٣ 3 |
Al doilea înger a vărsat cupa sa în mare, și s-a făcut sânge ca de mort. Orice ființă vie din mare a murit.
وَسَكَبَ الْمَلاكُ الثَّالِثُ كَأْسَهُ عَلَى الأَنْهَارِ وَيَنَابِيعِ الْمِيَاهِ، فَصَارَتْ كُلُّهَا دَماً. | ٤ 4 |
Al treilea a vărsat cupa sa în râuri și în izvoare de apă, și acestea s-au făcut sânge.
وَسَمِعْتُ مَلاكَ الْمِيَاهِ يَقُولُ: «عَادِلٌ أَنْتَ فِي أَحْكَامِكَ، أَيُّهَا الإِلهُ الْقُدُّوسُ، الْكَائِنُ الَّذِي كَانَ، | ٥ 5 |
Am auzit pe îngerul apelor spunând: “Drept ești Tu, care ești și care erai, Sfinte, pentru că ai judecat aceste lucruri.
فَقَدْ سَفَكَ النَّاسُ دَمَ قِدِّيسِينَ وَأَنْبِيَاءَ، وَهَا أَنْتَ تَسْقِي قَاتِلِيهِمْ دَماً! إِنَّهُمْ يَنَالُونَ مَا يَسْتَحِقُّونَ!» | ٦ 6 |
Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, iar tu le-ai dat să bea sânge. Ei merită acest lucru”.
وَسَمِعْتُ مَلاكَ الْمَذْبَحِ يَقُولُ: «إِنَّ أَحْكَامَكَ حَقٌّ وَعَدْلٌ أَيُّهَا الرَّبُّ الإِلهُ الْقَادِرُ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ». | ٧ 7 |
Am auzit altarul zicând: “Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernicul, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”.
وَسَكَبَ الْمَلاكُ الرَّابِعُ كَأْسَهُ عَلَى الشَّمْسِ، فَأُعْطِيَتِ الشَّمْسُ أَنْ تُحْرِقَ النَّاسَ بِنَارٍ، | ٨ 8 |
Al patrulea și-a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să ardă pe oameni cu foc.
فَاحْتَرَقَ النَّاسُ مِنَ الْحَرِّ الشَّدِيدِ. وَلَكِنَّهُمْ لَمْ يَتُوبُوا لِيُمَجِّدُوا اللهَ، بَلْ جَدَّفُوا عَلَى اسْمِ اللهِ صَاحِبِ السُّلْطَةِ عَلَى هَذِهِ الْبَلايَا. | ٩ 9 |
Oamenii au fost arși de o căldură mare, iar oamenii au hulit numele lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi. Ei nu s-au pocăit și nu i-au dat slavă.
ثُمَّ سَكَبَ الْمَلاكُ الْخَامِسُ كَأْسَهُ عَلَى عَرْشِ الْوَحْشِ، فَحَلَّ بِمَمْلَكَتِهِ ظَلامٌ دَامِسٌ، جَعَلَ أَتْبَاعَهُ يَعُضُّونَ أَلْسِنَتَهُمْ مِنَ الأَلَمِ. | ١٠ 10 |
Al cincilea și-a vărsat cupa pe scaunul de domnie al fiarei, și împărăția ei s-a întunecat. Și-au ros limbile din cauza durerilor,
غَيْرَ أَنَّهُمْ لَمْ يَتُوبُوا عَنْ أَعْمَالِهِمِ الشِّرِّيرَةِ، بَلْ جَدَّفُوا عَلَى إِلهِ السَّمَاءِ لِمَا يُعَانُونَ مِنْ آلامٍ وَقُرُوحٍ! | ١١ 11 |
și au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a rănilor lor. Și totuși nu s-au pocăit de faptele lor.
وَسَكَبَ الْمَلاكُ السَّادِسُ كَأْسَهُ عَلَى نَهْرِ «الْفُرَاتِ» الْكَبِيرِ فَجَفَّ مَاؤُهُ، لِيَصِيرَ مَمَرّاً لِلْمُلُوكِ الْقَادِمِينَ مِنَ الشَّرْقِ. | ١٢ 12 |
Al șaselea și-a vărsat cupa pe râul cel mare, Eufrat. A secat apele lui, ca să fie pregătită calea pentru împărații care vor veni de la răsăritul soarelui.
وَعِنْدَ هَذَا رَأَيْتُ ثَلاثَةَ أَرْوَاحٍ نَجِسَةٍ تُشْبِهُ الضَّفَادِعَ تَخْرُجُ مِنْ فَمِ التِّنِّينِ، وَمِنْ فَمِ الْوَحْشِ، وَمِنْ فَمِ النَّبِيِّ الدَّجَّالِ، | ١٣ 13 |
Am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura falsului profet, trei duhuri necurate, ceva asemănător cu broaștele;
وَهِيَ أَرْوَاحٌ شَيْطَانِيَّةٌ قَادِرَةٌ عَلَى صُنْعِ الْمُعْجِزَاتِ، تَذْهَبُ إِلَى مُلُوكِ الأَرْضِ جَمِيعاً وَتَجْمَعُهُمْ لِلْحَرْبِ فِي ذَلِكَ الْيَوْمِ الْعَظِيمِ، يَوْمِ اللهِ الْقَادِرُ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ. | ١٤ 14 |
pentru că sunt duhuri de demoni, care fac semne și care merg la regii întregului pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul din ziua aceea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic.
«هَا أَنَا آتٍ كَمَا يَأْتِي اللِّصُّ، طُوبَى لِمَنْ يَكُونُ بِانْتِظَارِي، سَاهِراً وَحَارِساً لِثِيَابِهِ، لِئَلّا يَمْشِيَ عُرْيَاناً فَيَرَى النَّاسُ عَوْرَتَهُ!» | ١٥ 15 |
“Iată, vin ca un hoț. Ferice de cel care veghează și își păstrează hainele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea.”
وَجَمَعَتِ الأَرْوَاحُ الشَّيْطَانِيَّةُ جُيُوشَ الْعَالَمِ كُلَّهَا فِي مَكَانٍ يُسَمَّى بِالْعِبْرِيَّةِ «هَرْمَجِدُّونَ». | ١٦ 16 |
El i-a adunat în locul care se numește în ebraică “Harmaghedon”.
ثُمَّ سَكَبَ الْمَلاكُ السَّابِعُ كَأْسَهُ عَلَى الْهَوَاءِ، فَدَوَّى صَوْتٌ مِنَ الْعَرْشِ فِي الْهَيْكَلِ السَّمَاوِيِّ يَقُولُ: «قَدْ تَمَّ!» | ١٧ 17 |
Al șaptelea și-a vărsat cupa în aer. Un glas puternic a ieșit din templul cerului, de pe tron, spunând: “S-a făcut!”.
فَحَدَثَتْ بُرُوقٌ وَأَصْوَاتٌ وَرُعُودٌ وَزِلْزَالٌ عَنِيفٌ لَمْ تَشْهَدِ الأَرْضُ لَهُ مَثِيلاً مُنْذُ وُجِدَ الإِنْسَانُ عَلَى الأَرْضِ، لأَنَّهُ كَانَ زِلْزَالاً عَنِيفاً جِدّاً! | ١٨ 18 |
Au fost fulgere, sunete și tunete; și a fost un cutremur mare, cum nu s-a mai întâmplat de când există oameni pe pământ — un cutremur atât de mare și atât de puternic.
فَانْقَسَمَتِ الْمَدِينَةُ الْعُظْمَى إِلَى ثَلاثَةِ أَقْسَامٍ، وَحَلَّ الدَّمَارُ بِمُدُنِ الأُمَمِ. فَقَدْ ذَكَرَ اللهُ بَابِلَ الْعُظْمَى لِيَسْقِيَهَا كَأْساً تَفُورُ بِخَمْرِ غَضَبِهِ. | ١٩ 19 |
Marele oraș a fost împărțit în trei părți și cetățile națiunilor au căzut. Babilonul cel mare a fost amintit în ochii lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul cu vinul de foc al mâniei Lui.
وَهَرَبَتِ الْجُزُرُ كُلُّهَا، وَاخْتَفَتِ الْجِبَالُ. | ٢٠ 20 |
Toate insulele au fugit, și munții nu au mai fost găsiți.
وَتَسَاقَطَ مِنَ السَّمَاءِ عَلَى النَّاسِ بَرَدٌ كَبِيرٌ، كُلُّ حَبَّةٍ مِنْهُ بِمِقْدَارِ وَزْنَةٍ وَاحِدَةٍ، فَجَدَّفَ النَّاسُ عَلَى اللهِ بِسَبَبِ هذِهِ الْبَلِيَّةِ الشَّدِيدَةِ جِدّاً. | ٢١ 21 |
Grindină mare, de greutatea unui talant, a căzut din cer peste oameni. Oamenii l-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, căci această plagă a fost extrem de gravă.