مَلاخِي 3

١ 1 «هَا أَنَا أُرْسِلُ رَسُولِي فَيُمَهِّدُ الطَّرِيقَ أَمَامِي وَيَأْتِي الرَّبُّ الَّذِي تَطْلُبُونَهُ فَجْأَةً إِلَى هَيْكَلِهِ وَيُقْبِلُ أَيْضاً مَلاكُ الْعَهْدِ الَّذِي تُسَرُّونَ بِهِ» يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ

Iată, voi trimite mesagerul meu şi el va pregăti calea înaintea mea; şi Domnul, pe care îl căutaţi, va veni deodată la templul său, chiar mesagerul legământului, în care găsiţi plăcere; iată, el va veni, spune DOMNUL oştirilor.

٢ 2 وَلَكِنْ مَنْ يَحْتَمِلُ يَوْمَ مَجِيئِهِ؟ وَمَنْ يَثْبُتُ عِنْدَ ظُهُورِهِ؟ فَإِنَّهُ مِثْلُ نَارِ الْمُمَحِّصِ أَوْ أَشْنَانِ الْقَصَّارِينَ.

Dar cine poate îndura ziua venirii lui? Şi cine va sta în picioare când va arăta el? Fiindcă el este ca focul topitorului şi ca săpunul albitorului;

٣ 3 فَيَجْلِسُ مُمَحِّصاً وَمُنَقِّياً لِلْفِضَّةِ لِيُطَهِّرَ أَبْنَاءَ لاوِي وَيُمَحِّصَهُمْ كَالْفِضَّةِ وَالذَّهَبِ، حَتَّى يُقَرِّبُوا لِلرَّبِّ تَقْدِمَاتٍ بِقُلُوبٍ طَاهِرَةٍ.

Şi va şedea ca un topitor şi un purificator al argintului; şi îi va purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca aurul şi argintul, ca ei să aducă DOMNULUI o ofrandă în dreptate.

٤ 4 عِنْدَئِذٍ تَكُونُ تَقْدِمَةُ يَهُوذَا وَشَعْبِ أُورُشَلِيمَ مَرْضِيَّةً عِنْدَ الرَّبِّ، كَالْعَهْدِ بِها فِي سَالِفِ الأَيَّامِ وَفِي السِّنِينَ الْغَابِرَةِ.

Atunci ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului va fi plăcută DOMNULUI, ca în zilele din vechime şi ca în anii de mai înainte.

٥ 5 وَأَقْتَرِبُ مِنْكُمْ لأَكُونَ شَاهِداً سَرِيعاً ضِدَّ السَّحَرَةِ وَالزُّنَاةِ وَالْحَالِفِينَ بِالزُّورِ وَالْمُسْتَغِلِّينَ لأُجْرَةِ الْعَامِلِ وَمُضْطَهِدِي الأَرَامِلِ وَالأَيْتَامِ، وَالَّذِينَ يَظْلِمُونَ الْغُرَبَاءَ وَلا يَخَافُونَنِي.

Iar eu mă voi apropia de voi la judecată; şi voi fi un martor grabnic împotriva vrăjitorilor şi împotriva adulterilor şi împotriva celor care jură fals şi împotriva celor care oprimă pe angajat în plăţile lui, pe văduvă şi pe cel fără tată şi pe cei care abat pe străin de la dreptul său şi nu se tem de mine, spune DOMNUL oştirilor.

٦ 6 فَإِنِّي أَنَا الرَّبُّ لَا أَتَغَيَّرُ، لِذَلِكَ أَنْتُمْ أَيْضاً لَمْ تَفْنَوْا يَا أَبْنَاءَ يَعْقُوبَ.

Căci eu sunt DOMNUL, eu nu mă schimb; de aceea voi, fii ai lui Iacob, nu sunteţi mistuiţi.

٧ 7 إِنَّ شَأْنَكُمْ كَشَأْنِ آبَائِكُمْ. ابْتَعَدْتُمْ عَنْ فَرَائِضِي وَلَمْ تُطِيعُوهَا. ارْجِعُوا إِلَيَّ فَأَرْجِعَ إِلَيْكُمْ، يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ، وَلَكِنَّكُمْ تَسْأَلُونَ كَيْفَ نَرْجِعُ؟

Chiar din zilele părinţilor voştri v-aţi abătut de la rânduielile mele şi nu le-aţi ţinut. Întoarceţi-vă la mine şi eu mă voi întoarce la voi, spune DOMNUL oştirilor. Dar aţi spus: În ce să ne întoarcem?

٨ 8 أَيَسْلُبُ الإِنْسَانُ اللهَ؟ لَقَدْ سَلَبْتُمُونِي! وَتَسْأَلُونَ: بِمَاذَا سَلَبْنَاكَ؟ فِي الْعُشُورِ وَالْقَرَابِينِ.

Va jefui un om pe Dumnezeu? Totuşi voi m-aţi jefuit. Dar voi spuneţi: În ce te-am jefuit? În zeciuieli şi ofrande.

٩ 9 أَنْتُمْ، بَلِ الأُمَّةُ كُلُّهَا، تَحْتَ اللَّعْنَةِ لأَنَّكُمْ سَلَبْتُمُونِي.

Sunteţi blestemaţi cu un blestem, căci m-aţi jefuit, chiar toată această naţiune.

١٠ 10 هَاتُوا الْعُشُورَ جَمِيعَهَا إِلَى بَيْتِ الْخَزِينَةِ لِيَتَوافَرَ فِي هَيْكَلِي طَعَامٌ، وَاخْتَبِرُونِي لِتَرَوْا إِنْ كُنْتُ لَا أَفْتَحُ كُوَى السَّمَاءِ وَأَفِيضُ عَلَيْكُمْ بَرَكَةً وَفِيرَةً، يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ.

Aduceţi toate zeciuielile în cămară, ca să fie mâncare în casa mea, şi încercaţi-mă cu aceasta, spune DOMNUL oştirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului şi să vă torn o binecuvântare, până nu va mai fi loc destul să o primiţi.

١١ 11 وَأَكُفُّ عَنْكُمْ أَذَى الْجَرَادِ الْمُلْتَهِمِ، فَلا يُتْلِفُ لَكُمْ غَلّاتِ الأَرْضِ، وَلا تُصَابُ كُرُومُكُمْ بِالْعُقْمِ، يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ.

Şi voi mustra din cauza voastră pe devoratorul, iar el nu va distruge roadele pământului vostru; nici via voastră nu îşi va arunca rodul în câmp înainte de timp, spune DOMNUL oştirilor.

١٢ 12 عِنْدَئِذٍ تَدْعُوكُمْ جَمِيعُ الشُّعُوبِ «بِالأُمَّةِ الْمُبَارَكَةِ» لأَنَّ أَرْضَكُمْ تَكُونُ أَرْضَ بَهْجَةٍ، يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ.

Şi toate naţiunile vă vor numi binecuvântaţi, căci veţi fi o ţară încântătoare, spune DOMNUL oştirilor.

١٣ 13 لَقَدْ قَسَوْتُمْ فِي كَلامِكُمْ عَلَيَّ يَقُولُ الرَّبُّ، وَمَعَ ذَلِكَ تَقُولُونَ: بِمَاذَا تَكَلَّمْنَا ضِدَّكَ؟

Cuvintele voastre au fost înăsprite împotriva mea, spune DOMNUL. Totuşi voi spuneţi: Ce am vorbit noi atât de mult împotriva ta?

١٤ 14 لَقَدْ قُلْتُمْ: مِنَ الْعَبَثِ عِبَادَةُ اللهِ، وَأَيُّ جَدْوَى مِنْ حِفْظِنَا شَعَائِرَهُ، وَالنُّواحِ أَمَامَ حَضْرَةِ الرَّبِّ الْقَدِيرِ؟

Voi aţi spus: Este zadarnic să servim pe Dumnezeu; şi ce folos este că noi am ţinut rânduiala sa şi că am umblat cu jale înaintea DOMNULUI oştirilor?

١٥ 15 وَهَا نَحْنُ الآنَ نَغْبِطُ الْمُسْتَكْبِرِينَ، وَنَرَى فَاعِلِي الشَّرِّ يَزْدَهِرُونَ، بَلْ إِنَّهُمْ تَحَدُّوا اللهَ وَنَجَوْا.

Şi acum numim fericiţi pe cei mândri; da, cei ce lucrează stricăciune sunt ridicaţi; da, cei ce ispitesc pe Dumnezeu chiar sunt eliberaţi.

١٦ 16 ثُمَّ حَدَّثَ خَائِفُو الرَّبِّ بَعْضُهُمْ بَعْضاً. فَأَصْغَى الرَّبُّ إِلَى كَلامِهِمْ وَسَمِعَهُمْ، فَتَمَّ تَدْوِينُ أَسْمَاءِ مُتَّقِيِّ الرَّبِّ وَالْمُتَأَمِّلِينَ بِاسْمِهِ أَمَامَهُ فِي كِتَابِ تَذْكِرَةٍ، وَرَدَ فِيهِ:

Atunci cei ce s-au temut de DOMNUL au vorbit deseori unul cu altul; şi DOMNUL a dat ascultare şi a auzit aceasta; şi o carte a amintirii a fost scrisă înaintea lui pentru cei ce s-au temut de DOMNUL şi care s-au gândit la numele lui.

١٧ 17 «سَيَكُونُونَ لِي»، يَقُولُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ، «فِي الْيَوْمِ الَّذِي أَصْنَعُ فِيهِ نَفَائِسِي، وَأُحَافِظُ عَلَيْهِمْ كَمَا يُحَافِظُ الْوَالِدُ عَلَى ابْنِهِ الَّذِي يَخْدُمُهُ.

Şi vor fi ai mei, spune DOMNUL oştirilor, în acea zi când îmi pregătesc bijuteriile; şi îi voi cruţa, aşa cum un om cruţă pe propriul fiu care îl serveşte.

١٨ 18 فَتَشْرَعُونَ ثَانِيَةً فِي التَّمْيِيزِ بَيْنَ الصَّالِحِ وَالطَّالِحِ، بَيْنَ مَنْ يَعْبُدُ اللهَ وَمَنْ لَا يَعْبُدُهُ».

Atunci vă veţi întoarce şi veţi discerne între cel drept şi cel stricat, între cel ce serveşte pe Dumnezeu şi cel ce nu îl serveşte.