إِرْمِيَا 24

١ 1 أَرَانِي ٱلرَّبُّ وَإِذَا سَلَّتَا تِينٍ مَوْضُوعَتَانِ أَمَامَ هَيْكَلِ ٱلرَّبِّ بَعْدَ مَا سَبَى نَبُوخَذْرَاصَّرُ مَلِكُ بَابِلَ يَكُنْيَا بْنَ يَهُويَاقِيمَ مَلِكَ يَهُوذَا وَرُؤَسَاءَ يَهُوذَا وَٱلنَّجَّارِينَ وَٱلْحَدَّادِينَ مِنْ أُورُشَلِيمَ، وَأَتَى بِهِمْ إِلَى بَابِلَ.

DOMNUL mi-a arătat și, iată, două coșuri cu smochine erau puse înaintea templului DOMNULUI, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, dusese captiv pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe prinții lui Iuda, împreună cu tâmplarii și fierarii din Ierusalim, și îi adusese la Babilon.

٢ 2 فِي ٱلسَّلَّةِ ٱلْوَاحِدَةِ تِينٌ جَيِّدٌ جِدًّا مِثْلُ ٱلتِّينِ ٱلْبَاكُورِيِّ، وَفِي ٱلسَّلَّةِ ٱلْأُخْرَى تِينٌ رَدِيءٌ جِدًّا لَا يُؤْكَلُ مِنْ رَدَاءَتِهِ.

Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele coapte întâi; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu puteau fi mâncate, de rele ce erau.

٣ 3 فَقَالَ لِي ٱلرَّبُّ: «مَاذَا أَنْتَ رَاءٍ يَا إِرْمِيَا؟» فَقُلْتُ: «تِينًا. اَلتِّينُ ٱلْجَيِّدُ جَيِّدٌ جِدًّا، وَٱلتِّينُ ٱلرَّدِيءُ رَدِيءٌ جِدًّا لَا يُؤْكَلُ مِنْ رَدَاءَتِهِ».

Atunci DOMNUL mi-a spus: Ce vezi tu, Ieremia? Și eu am spus: Smochine; smochinele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.

٤ 4 ثُمَّ صَارَ كَلَامُ ٱلرَّبِّ إِلَيَّ قَائِلًا:

Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

٥ 5 «هَكَذَا قَالَ ٱلرَّبُّ إِلَهُ إِسْرَائِيلَ: كَهَذَا ٱلتِّينِ ٱلْجَيِّدِ هَكَذَا أَنْظُرُ إِلَى سَبْيِ يَهُوذَا ٱلَّذِي أَرْسَلْتُهُ مِنْ هَذَا ٱلْمَوْضِعِ إِلَى أَرْضِ ٱلْكَلْدَانِيِّينَ لِلْخَيْرِ.

Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, astfel îi voi deosebi pe cei duși captivi din Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara caldeenilor, pentru binele lor.

٦ 6 وَأَجْعَلُ عَيْنَيَّ عَلَيْهِمْ لِلْخَيْرِ، وَأُرْجِعُهُمْ إِلَى هَذِهِ ٱلْأَرْضِ، وَأَبْنِيهِمْ وَلَا أَهْدِمُهُمْ، وَأَغْرِسُهُمْ وَلَا أَقْلَعُهُمْ.

Pentru că îmi voi pune ochii asupra lor pentru bine și îi voi aduce din nou în această țară; și îi voi zidi și nu îi voi surpa; și îi voi sădi și nu îi voi smulge.

٧ 7 وَأُعْطِيهِمْ قَلْبًا لِيَعْرِفُونِي أَنِّي أَنَا ٱلرَّبُّ، فَيَكُونُوا لِي شَعْبًا وَأَنَا أَكُونُ لَهُمْ إِلَهًا، لِأَنَّهُمْ يَرْجِعُونَ إِلَيَّ بِكُلِّ قَلْبِهِمْ.

Și le voi da o inimă pentru a mă cunoaște, că eu sunt DOMNUL; și ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor, pentru că se vor întoarce la mine cu toată inima lor.

٨ 8 «وَكَٱلتِّينِ ٱلرَّدِيءِ ٱلَّذِي لَا يُؤْكَلُ مِنْ رَدَاءَتِهِ، هَكَذَا قَالَ ٱلرَّبُّ، هَكَذَا أَجْعَلُ صِدْقِيَّا مَلِكَ يَهُوذَا وَرُؤَسَاءَهُ وَبَقِيَّةَ أُورُشَلِيمَ ٱلْبَاقِيَةَ فِي هَذِهِ ٱلْأَرْضِ وَٱلسَّاكِنَةَ فِي أَرْضِ مِصْرَ.

Și ca smochinele rele, ce nu pot fi mâncate, de rele ce sunt ele; într-adevăr astfel spune DOMNUL: Astfel voi da pe Zedechia împăratul lui Iuda, și pe prinții lui și rămășița din Ierusalim, care rămâne în această țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului;

٩ 9 وَأُسَلِّمُهُمْ لِلْقَلَقِ وَٱلشَّرِّ فِي جَمِيعِ مَمَالِكِ ٱلْأَرْضِ عَارًا وَمَثَلًا وَهُزْأَةً وَلَعْنَةً فِي جَمِيعِ ٱلْمَوَاضِعِ ٱلَّتِي أَطْرُدُهُمْ إِلَيْهَا.

Și îi voi da să fie împrăștiați în toate împărățiile pământului spre vătămarea lor, pentru a fi o ocară și un proverb, o batjocură și un blestem, în toate locurile în care îi voi alunga.

١٠ 10 وَأُرْسِلُ عَلَيْهِمِ ٱلسَّيْفَ وَٱلْجُوعَ وَٱلْوَبَأَ حَتَّى يَفْنَوْا عَنْ وَجْهِ ٱلْأَرْضِ ٱلَّتِي أَعْطَيْتُهُمْ وَآبَاءَهُمْ إِيَّاهَا».

Și voi trimite sabia, foametea și ciuma printre ei, până vor fi mistuiți din țara pe care le-am dat-o lor și părinților lor.