Псалми 78
1 Пісня навча́льна Асафова.
Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 нехай я відкрию уста́ свої при́казкою, нехай старода́вні прислі́в'я я ви́словлю!
Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3 Що́ ми чули й пізнали, і що́ розповідали батьки́ наші нам, —
Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4 того не сховаємо від їхніх сині́в, будемо розповіда́ти про славу Господню аж до покоління оста́ннього, і про силу Його та про чу́да Його, які Він учинив!
Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5 Він поставив засві́дчення в Якові, а Зако́на поклав ув Ізраїлі, про які наказав був Він нашим батька́м завідо́мити про них синів їхніх,
Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6 щоб знало про це поколі́ння майбу́тнє, сини, що наро́джені будуть, — уста́нуть і будуть розповідати своїм дітям.
Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7 І положать на Бога надію свою, і не забудуть діл Божих, Його ж заповіді берегти́муть.
Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8 І не стануть вони, немов їхні батьки́, поколі́нням непокі́рливим та бунтівни́чим, поколінням, що серця свого́ не поста́вило міцно, і що дух його Богу невірний.
Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 Сини Єфрема, озбро́єні лу́чники, повернулися взад у день бо́ю:
Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10 вони не берегли́ заповіту Божого, а ходити в Зако́ні Його відреклися,
Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11 і забули вони Його чи́ни та чу́да Його, які їм показав.
Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12 Він чудо вчинив був для їхніх батькі́в ув єгипетськім кра́ї, на полі Цоа́нськім:
Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 Він море розсік, і їх перепрова́див, а воду поставив, як вал;
A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14 і прова́див їх хмарою вдень, а ся́йвом огню́ цілу ніч;
De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15 на пустині Він скелі розсік, і щедро усіх напоїв, як з безо́дні.
A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16 Він витягнув із скелі пото́ки, і во́ди текли, немов ріки.
De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17 Та гріши́ли вони проти Нього ще да́лі, і в пустіші гніви́ли Всевишнього,
Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 і Бога вони випробо́вували в своїм серці, для душ своїх ї́жі бажаючи.
Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19 І вони говорили насу́проти Бога й казали: „Чи Бог зможе в пустині трапе́зу згото́вити?“
Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 Тож ударив у скелю — і во́ди лину́ли, і полили́ся пото́ки! „Чи Він зможе також дати хліба? Чи Він наготує м'яси́ва наро́дові Своє́му?“
Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21 Тому́ то почув це Господь та й розгні́вався, — і огонь запалав проти Якова, і проти Ізраїля теж знявся гнів,
De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 бо не ві́рували вони в Бога, і на спасі́ння Його не наді́ялись.
Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23 А Він хмарам згори наказав, — і відчинив двері неба,
Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24 і спустив, немов дощ, на них ма́нну для їжі, — і збі́жжя небесне їм дав:
Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25 Хліб а́нгольський їла люди́на, Він послав їм поживи до си́тости!
Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26 Крім цього, Він схі́днього вітра пору́шив на небі, і міццю Своєю привів полудне́вого вітра, —
El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27 і дощем на них м'ясо пустив, немов по́рох, а птаство крила́те, як мо́рський пісо́к,
De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28 і спустив його серед табо́ру його́, коло наметів його.
Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 І їли вони та й наси́тились ду́же, — Він їм їхнє бажа́ння приніс!
Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30 Та ще не вдовольни́ли жада́ння свого́, ще їхня ї́жа була в їхніх уста́х,
Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31 а гнів Божий підня́вся на них, та й побив їхніх ситих, і вибра́нців Ізраїлевих повали́в.
Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32 Проте́ ще й далі грішили вони та не вірили в чу́да Його,
Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33 — і Він докінчи́в у марно́ті їхні дні, а їхні літа́ — у страху.
De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34 Як Він їх побива́в, то бажали Його, — і верта́лися, й Бога шукали,
Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35 і прига́дували, що Бог — їхня скеля, і Бог Всевишній — то їхній Викупите́ль.
Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 І своїми уста́ми вле́щували Його, а своїм язико́м лжу спліта́ли Йому́,
Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37 бо їхнє серце не міцно стояло при Нім, і не були́ вони вірні в Його заповіті.
Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38 Та він, Милосердний, гріх проща́в і їх не губив, і часто відве́ртав Свій гнів, і не буди́в усю Свою лютість,
Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39 і Він пам'ятав, що вони тільки тіло, вітер, який перехо́дить і не поверта́ється!
Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40 Скільки вони прогнівля́ли Його на пустині, зневажа́ли Його на степу́!
Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41 І все знову та знов випробо́вували вони Бога, і зневажа́ли Святого Ізра́їлевого, —
Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42 вони не пам'ята́ли руки Його з дня, як Він ви́бавив їх із недолі,
Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43 як в Єгипті чинив Він знаме́на Свої, а на полі Цоа́нському чу́да Свої,
Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44 і в кров оберну́в річки їхні та їхні пото́ки, щоб вони не пили́.
Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45 Він послав був на них рої мух, — і їх же́рли вони, і жаб — і вони їх губили.
A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46 А врожай їхній віддав був Він гу́сені, а їхню пра́цю — сарані́.
El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47 Виноград їхній Він гра́дом побив, а при́морозком — їхні шовко́виці.
Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48 І Він градові віддав їхній скот, а бли́скавкам — че́реди їхні.
De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49 Він послав був на них Свій гнів запальни́й, і лютість, й обу́рення, й у́тиск, насла́ння злих анголі́в.
A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50 Він дорогу зрівня́в був для гніву Свого, їхні душі не стримав від смерти, життя ж їхнє віддав морови́ці.
A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51 І побив Він усіх перворі́дних в Єгипті, пе́рвістків сили в наметах Ха́мових.
Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52 І повів Він, немов ту отару, наро́д Свій, і їх попрова́див, як стадо, в пустині.
Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 І провадив безпечно Він їх, і вони не боялись, а море накри́ло було́ ворогів їхніх.
Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54 І Він їх привів до границі святині Своєї, до тієї гори, що прави́ця Його набула́.
Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 І наро́ди Він повиганя́в перед їхнім обличчям, і кинув для них жеребка́ про спа́док, — і в їхніх наме́тах племе́на Ізраїлеві осели́в.
De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Та й далі вони випробо́вували та гніви́ли Всевишнього Бога, і Його постано́в не доде́ржували,
Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57 і відступали та зраджували, немов їхні батьки відверну́лись, як обма́нливий лук.
Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58 І же́ртівниками своїми гніви́ли Його, і дрочи́ли Його своїми фіґу́рами.
Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Бог почув усе це — і розгні́вався, і сильно обри́дивсь Ізраїлем,
Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60 і покинув осе́лю в Шіло́, скинію ту, що вмістив був посеред людей,
Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61 і віддав до неволі Він силу Свою, а вели́чність Свою — в руку во́рога.
Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62 І віддав для меча Свій наро́д, і розгнівався був на спа́дщину Свою:
De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63 його юнакі́в огонь пожира́в, а дівча́там його не співали весі́льних пісе́нь,
Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64 його священики від меча полягли́, — і не плакали вдови його.
Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65 Та небавом збудився Господь, немов зо́ сну, як той ве́лет, що ніби вином був підко́шений,
Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66 і вдарив Своїх ворогів по оза́дку, — вічну га́ньбу їм дав!
Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67 Та Він погорди́в намет Йо́сипів, і племе́на Єфремового не обрав,
Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68 а вибрав Собі плем'я Юдине, го́ру Сіон, що її полюбив!
Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 І святиню Свою збудував Він, як місце високе, як землю, що навіки її вґрунтува́в.
Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 І вибрав Давида, Свого раба, і від коша́р його взяв,
A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71 від кі́тних ове́чок його Він привів, щоб Якова пас він, народа Свого, та Ізраїля, спа́док Свій, —
De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72 і він пас їх у щирості серця свого́, і прова́див їх мудрістю рук своїх!
Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
