2 хроніки 6

1 Тоді Соломон проказав: „„Промовив Господь, що Він пробува́тиме в мряці.

Atunci Solomon a zis: DOMNUL a spus că va locui în întuneric gros.

2 А я збудува́в храм оселі Твоєї, і місце Твого́ пробува́ння навіки!“

Dar am construit o casă de locuit pentru tine și un loc pentru locuința ta pentru totdeauna.

3 І повернув цар обличчя своє, та й поблагословив увесь Ізраїлів збір, увесь же Ізраїлів збір стояв.

Și împăratul și-a întors fața și a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel; și toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4 А він сказав: „Благословенний Госпо́дь, Бог Ізраїлів, що Своїми устами говорив був із моїм батьком Давидом, і руками Своїми ви́конав, кажучи:

Și el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care cu mâinile lui a împlinit ceea ce a vorbit cu gura lui, tatălui meu, David, spunând:

5 Від того дня, коли Я вивів Свій народ з єгипетського кра́ю, Я не вибрав Собі міста зо всіх Ізраїлевих племе́н, щоб збудувати храм на пробува́ння Мого Імени там. І не вибрав Я ніко́го, щоб був володарем над народом Моїм, Ізраїлем.

Din ziua în care am scos poporul meu din țara Egiptului nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel, în care să construiesc o casă, ca numele meu să fie acolo; nici nu am ales vreun bărbat să fie conducător peste poporul meu Israel,

6 Та вибрав Я Єрусали́м на пробува́ння Мого Імени там, і вибрав Я Давида, щоб був над народом Моїм, Ізраїлем.

Dar am ales Ierusalimul, ca numele meu să fie acolo; și am ales pe David să fie peste poporul meu, Israel.

7 І було на серці мого батька Давида збудува́ти храм для Ймення Господа, Бога Ізраїлевого.

Și a fost în inima tatălui meu, David, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

8 Та сказав Господь до мого батька Давида: За те, що на твоє́му серці було збудувати храм для Ймення Мого, ти зробив добре, що було тобі на серці.

Dar DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deși a fost în inima ta să construiești o casă pentru numele meu, ai făcut bine în aceea că a fost în inima ta;

9 Тільки ти не збудуєш цього храму, але син твій, що вийде із сте́гон твоїх, — він збудує цей храм для Ймення Мого!

Totuși, nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale; el va construi casa pentru numele meu.

10 І спо́внив Госпо́дь Своє слово, що Він говорив. І став я замість батька свого Давида та й сів на Ізраїлевому троні, як говорив був Господь, і я збудував оцей храм для Ймення Господа, Бога Ізраїлевого.

Domnul de aceea a împlinit cuvântul său pe care l-a vorbit, fiindcă am fost ridicat în locul tatălui meu, David, și sunt pus pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, și am construit casa pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

11 І поставив я там ковчега, що в ньому Господній заповіт, якого Він склав з Ізраїлевими сина́ми“.

Și în ea am pus chivotul, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu copiii lui Israel.

12 І став він перед Господнім же́ртівником навпроти всього Ізраїлевого збору, і простяг свої ру́ки.

Și a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI în prezența întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile;

13 А Соломон зробив був мідяне́ стоя́ло, і поставив його на сере́дину подві́р'я, — п'ять ліктів довжина йому, і п'ять ліктів ширина йому, а три лікті вишина йому. І став він на ньому, і став на коліна свої навпроти всього Ізраїлевого збору, і простяг свої руки до неба,

Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coți și largă de cinci coți și înaltă de trei coți și a așezat-o în mijlocul curții; și a stat în picioare pe ea și a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer,

14 та й сказав: „Господи, Боже Ізраїлів! Нема подібного Тобі Бога на небі та на землі! Ти стереже́ш заповіта та милість для Своїх рабів, що ходять перед Твоїм лицем усім своїм серцем.

Și a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine, nici în cer, nici pe pământ, care ține legământul și arată milă servitorilor lui, cei care umblă înaintea ta cu toată inima lor;

15 Ти спо́внив Своєму рабові Давидові, батькові моєму, те, що говорив йому. І говорив Ти йому Своїми устами, а рукою Своєю ви́повнив, як цього дня.

Tu care ai ținut cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; și ai vorbit cu gura ta și ai împlinit cu mâna ta, precum este în această zi.

16 А тепер, Господи, Боже Ізраїлів, спо́вни для Свого раба Давида, мого батька, те, що говорив Ти йому, кажучи: Не переведе́ться з-перед лиця Мого ніхто з тих, що мають сидіти на Ізраїлевому троні, якщо тільки сини твої будуть доде́ржувати своїх доріг, щоб ходити в Зако́ні Моїм, як ти ходив перед лицем Моїм.

Acum, de aceea, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ține cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, spunând: Nu va lipsi bărbat din fața ochilor mei care să șadă pe tronul lui Israel; numai copiii tăi să ia seama la calea lor să umble în legea mea, precum ai umblat tu înaintea mea.

17 А тепер, Господи, Боже Ізраїлів, нехай буде запе́внене слово Твоє, яке Ти говорив рабові Своєму Давидові.

Și acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău, David.

18 Бо чи ж справді Бог сидить з люди́ною на землі? Ось небо та небо небе́с не обіймають Тебе, — що́ ж тоді храм цей, що я збудував?

Dar va locui Dumnezeu într-adevăr cu oamenii pe pământ? Iată, cerul și cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu atât mai puțin această casă pe care am construit-o!

19 І Ти зве́рнешся до молитви Свого раба та до його блага́ння, Господи, Боже мій, щоб почути по́клик та молитву, якою раб Твій мо́литься перед лицем Твоїм,

De aceea privește cu plăcere la rugăciunea servitorului tău și la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare strigătului și rugăminții, pe care servitorul tău o cere înaintea ta;

20 щоб очі Твої були відкриті на цей храм удень та вночі, на те місце, про яке Ти сказав, що покладе́ш Ім'я́ Своє там, щоб почути молитву, якою буде моли́тися Твій раб на цьому місці.

Ca ochii tăi să fie deschiși peste această casă, zi și noapte, peste locul peste care tu ai spus că voiești să pui numele tău acolo, pentru a da ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o cere spre acest loc.

21 І Ти бу́деш прислуха́тися до блага́нь Свого раба та Свого народу, Ізраїля, що будуть молитися на цьому місці. І Ти почуєш із місця Свого пробува́ння, із небе́с — і почуєш, і пробачиш.

Dă ascultare de aceea cererilor servitorului tău și poporului tău Israel, pe care le vor face spre acest loc; ascultă din această locuință a ta, din cer; și, ascultând, iartă.

22 Якщо згрішить люди́на проти свого бли́жнього, і буде примушена прине́сти клятву, щоб присягнути, і клятва при́йде перед Твоїм же́ртівником у цьому храмі,

Dacă un om păcătuiește împotriva aproapelui său un jurământ este pus peste el, să îl facă să jure, și jurământul vine înaintea altarului tău în această casă,

23 то Ти почуєш із небе́с, і зробиш, і розсу́диш Своїх рабів, — обвинува́тиш несправедливого, щоб дати його дорогу на його го́лову, й усправедли́виш справедливого, щоб дати йому за його справедливістю.

Atunci ascultă din cer și fă și judecă pe servitorii tăi, răsplătind pe cel stricat, întorcând calea lui asupra propriului său cap; și declarând drept pe cel drept, dându-i conform dreptății lui.

24 А якщо Твій наро́д, Ізра́їль, бу́де вда́рений ворогом, бо прогрішив Тобі, і коли вони зве́рнуться, і бу́дуть хвалити Ім'я́ Твоє, і будуть молитися, і будуть благати Тебе в цьому храмі,

Și dacă poporul tău Israel este pus la ce este mai rău înaintea dușmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta, și se vor întoarce și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și vor face cerere înaintea ta în această casă,

25 то Ти почуєш із небе́с, і про́стиш гріх народу Свого, Ізраїля, і ве́рнеш їх до землі, яку дав Ти їм та їхнім батькам!

Atunci ascultă din ceruri și iartă păcatul poporului tău Israel și adu-i din nou în țara pe care le-ai dat-o lor și părinților lor.

26 Коли затримається небо, і не буде дощу, бо прогріша́ться Тобі, то вони помоляться на цьому місці, і будуть сла́вити Ім'я́ Твоє, — і з гріха́ свого наве́рнуться, бо Ти будеш їх впокоря́ти, —

Când cerul va fi închis și nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre acest loc și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui,

27 то Ти почу́єш на небеса́х, і пробачиш гріх Своїх рабів та народу Свого, Ізраїля, бо покажеш їм ту добру дорогу, якою вони пі́дуть, і Ти даси дощ на Край Свій, якого Ти дав Своєму наро́дові на спа́дщину!

Atunci ascultă din cer și iartă păcatul servitorilor tăi și a poporului tău Israel, când îi vei fi învățat calea cea bună, în care ar trebuie să umble; și trimite ploaie peste țara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moștenire.

28 Голод коли бу́де в Краю́, морови́ця коли буде, посу́ха, жовта́чка, сарана́, черва́ коли буде, коли його вороги гноби́тимуть його́ в Краї міст його, коли буде яка пора́за, яка хвороба, —

Dacă este foamete în țară, dacă este ciumă, dacă este tăciune în grâu sau mană, lăcuste sau omizi, dacă dușmanii lor îi asediază în cetățile țării lor, orice plagă sau orice boală ar fi,

29 усяка молитва, усяке блага́ння, що буде від якої люди́ни чи від усього наро́ду Твого́, Ізраїля, коли кожен буде знати пора́зу свою та горе своє, і простя́гне руки свої до цього храму,

Orice rugăciune sau cerere va fi făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când fiecare va cunoaște propria sa plagă și propria sa durere și își va întinde mâinile în această casă,

30 то Ти почуєш із небе́с, із місця постійного пробува́ння Свого́, — і пробачиш, і даси тому чоловікові за всіма́ його дорогами, бо Ти знаєш серце його, бо Ти один знаєш серце лю́дських синів,

Atunci ascult-o din cer, locuința ta, și iartă și întoarce fiecărui om conform tuturor căilor lui, omul, a cărui inimă o cunoști; (fiindcă doar tu cunoști inimile copiilor oamenilor),

31 щоб вони боялися Тебе, і ходили Твоїми дорогами по всі дні, які вони житимуть на поверхні землі, яку Ти дав батька́м нашим!

Ca ei să se teamă de tine, să umble în căile tale, cât trăiesc în țara pe care ai dat-o părinților lor.

32 Також і чужи́нця, який не з наро́ду Твого, Ізраїля, і він при́йде з далекого кра́ю ради Йме́ння Твого́ великого, і руки́ Твоєї Сильної та раме́на Твого ви́тягненого, і при́йде, і помо́литься в цьому храмі,

Mai mult, referitor la străin, care nu este din poporul tău Israel, ci este venit dintr-o țară îndepărtată de dragul numelui tău măreț și a mâinii tale puternice și a brațului tău întins, dacă vin și se roagă în această casă,

33 то Ти почуєш це з небе́с, місця постійного пробува́ння Свого, і зробиш усе, про що буде кликати до Тебе той чужи́нець, щоб усі наро́ди землі пізнали Ім'я́ Твоє, та щоб боялися Тебе, як народ Твій, Ізра́їль, і щоб пізнали вони, що Ім'я́ Твоє покликане над оцім храмом, що я збудував!

Atunci ascultă tu din ceruri, din locuința ta, și fă conform cu tot ceea ce străinul cere de la tine, ca tot poporul pământului să cunoască numele tău și să se teamă de tine, precum face poporul tău, Israel, și să știe că această casă pe care am construit-o este numită după numele tău.

34 Коли народ Твій ви́йде на війну на своїх ворогів, доро́гою, якою Ти пошле́ш їх, і помо́ляться вони до Тебе в напрямі до цього міста, що Ти вибрав його, та храму, що я збудував для Ймення Твого,

Dacă poporul tău iese la război împotriva dușmanilor lor pe calea pe care îi vei trimite, iar ei se roagă ție spre această cetate pe care ai ales-o și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

35 то почуєш Ти з небе́с їхню молитву та їхнє блага́ння, — і вчиниш їм суд!

Atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererile lor și susține cauza lor.

36 Коли вони згріша́ть Тобі, — бо немає люди́ни, щоб вона не згріши́ла, — і Ти розгніваєшся на них, і даси їх во́рогові, а їхні поневі́льники ві́зьмуть їх до неволі до кра́ю далекого чи близько́го,

Dacă păcătuiesc împotriva ta, (fiindcă nu este om care să nu păcătuiască) și tu te mânii pe ei și îi dai înaintea dușmanilor lor, iar ei îi duc în captivitate într-o țară îndepărtată sau apropiată;

37 і коли вони при́йдуть до розуму в краю́, куди взяті до неволі, і наве́рнуться, і бу́дуть блага́ти Тебе в краю́ своєї неволі, говорячи: Ми згрішили, скривили дорогу свою, і були ми несправедливі,

Totuși, dacă își vor întoarce inima în țara în care sunt duși captivi și se vor întoarce și ți se vor ruga în țara captivității lor, spunând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire și ne-am purtat cu stricăciune;

38 і коли вони наве́рнуться до Те́бе всім своїм серцем і всією́ душею своєю в краю́ своєї неволі, куди їх понево́лили, і помоляться в напрямі до свого Кра́ю, що Ти дав їхнім батькам, і в напрямі міста, яке Ти вибрав, та храму, що я збудував для Ймення Твого́,

Dacă se întorc la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în țara captivității lor, în care i-au dus captivi, și se roagă spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor și spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

39 то Ти почуєш із небе́с, із постійного місця пробува́ння Свого́, їхню молитву та їхні блага́ння, і вчи́ниш їм суд, і про́стиш Своє́му наро́дові, що вони згрішили Тобі!

Ascultă din ceruri, din locuința ta, rugăciunea lor și cererile lor și susține cauza lor și iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta.

40 Тепер, Боже мій, благаю, нехай будуть очі Твої відкриті, а уші Твої наста́влені на слу́хання молитви цього місця!

Acum, Dumnezeul meu, să fie ochii tăi deschiși, te implor, și să dea ascultare urechile tale la rugăciunea care este făcută în acest loc.

41 А тепер, — Устань же, о Господи, Боже, на Свій відпочи́нок, Ти й ковчег сили Твоєї! Священики Твої, о Господи Боже, нехай у спасі́ння зодя́гнуться, а побо́жні Твої хай добром веселя́ться!

Și acum, ridică-te, DOAMNE Dumnezeule, la locul tău de odihnă și la chivotul tăriei tale; să fie îmbrăcați preoții tăi, DOAMNE Dumnezeule, cu salvare, și să se bucure sfinții tăi în bunătate.

42 Господи Боже, не відве́ртай лиця від Свого́ помазанця, згадай же про милість Своєму рабові Давиду!“

DOAMNE Dumnezeule, nu îți întoarce fața de la unsul tău, amintește-ți de îndurările lui David, servitorul tău.