< Teutalonome 34 >

1 Pea naʻe ʻalu hake ʻa Mōsese mei he ngaahi toafa ʻo Moape ki he moʻunga ko Nipo, ki he tumutumu ʻo Pisika, ʻaia ʻoku tuʻu hangatonu atu ki Seliko. Pea naʻe fakahā ʻe Sihova kiate ia ʻae fonua kotoa pē ʻo Kiliati, ʻo hoko ki Tani,
Entonces subió Moisés de la llanura de Moab a la montaña Nebo, a la cumbre de Pisga, que está frente a Jericó. Yavé le mostró toda la tierra, desde Galaad hasta Dan,
2 Mo Nafitali kotoa pē, mo e fonua ʻo ʻIfalemi, mo Manase, mo e fonua kotoa pē ʻo Siuta, ʻo aʻu atu ki he tahi lahi,
todo Neftalí, la tierra de Efraín y de Manasés, toda la tierra de Judá, hasta el mar Occidental,
3 Pea mo e potu tonga, mo e tafangafanga ʻoe teleʻa ʻo Seliko, ko e kolo ʻoe ngaahi ʻakau ko e ponga, ʻo aʻu ki Soa.
el Neguev, y la llanura del valle de Jericó, la ciudad de las palmeras, hasta Soar.
4 Pea naʻe pehē ʻe Sihova kiate ia, “Ko eni ʻae fonua ʻaia naʻaku fuakava ai kia ʻEpalahame, mo ʻAisake, pea mo Sēkope, ʻo pehē, Te u foaki ia ki ho hako; kuo u pule ke ke mamata ki ai ʻaki ho mata ka ʻe ʻikai te ke ʻalu atu ki ai.”
Yavé le dijo: Esta es la tierra de la cual juré a Abraham, Isaac y Jacob: La daré a tu descendencia. Te permití mirarla con tus ojos, pero no pasarás allá.
5 Ko ia, naʻe pekia ai ʻa Mōsese, ko e tamaioʻeiki ʻa Sihova ʻi he fonua ʻo Moape, ʻo fakatatau ki he folofola ʻa Sihova.
Moisés, esclavo de Yavé, murió allí, en la tierra de Moab, conforme a la Palabra de Yavé.
6 Pea naʻa ne tanu ia ʻi he teleʻa ʻi he fonua ʻo Moape, ʻo hangatonu atu ki Pete-Peoli ka ʻoku ʻikai ʻilo ʻe ha tangata ʻa hono tanuʻanga ʻo aʻu ki he ʻaho ni.
Lo sepultó en el valle, en la tierra de Moab, frente a Bet-peor. Ningún hombre sabe el lugar de su sepulcro hasta hoy.
7 Pea naʻe teau taʻu mo e taʻu ʻe uofulu ʻae motuʻa ʻo Mōsese ʻi heʻene pekia: naʻe ʻikai fakapoʻuli hono mata, pea naʻe ʻikai mahuʻi ʻiate ia ʻa hono mālohi.
Tenía Moisés la edad de 120 años cuando murió. Sus ojos nunca se oscurecieron, ni se debilitó su vigor.
8 Pea naʻe tangi ʻae fānau ʻa ʻIsileli koeʻuhi ko Mōsese ʻi he ngaahi tafangafanga ʻo Moape ʻi he ʻaho ʻe tolungofulu: pea naʻe fakaʻosi ai ʻae ngaahi ʻaho ʻoe tangi mo e fakamamahi koeʻuhi ko Mōsese.
Los hijos de Israel lloraron a Moisés en los llanos de Moab durante 30 días. Así cumplieron los días del llanto como duelo por Moisés.
9 Pea naʻe fonu ʻa Siosiua ko e foha ʻo Nuni ʻi he laumālie ʻoe poto; he naʻe hilifaki ʻe Mōsese ʻa hono nima kiate ia: pea naʻe tokanga kiate ia ʻe he fānau ʻa ʻIsileli, ke fai ʻo hangē ko e fekau ʻa Sihova kia Mōsese.
Josué, hijo de Nun, fue lleno del espíritu de sabiduría, pues Moisés impuso sus manos sobre él. Los hijos de Israel le obedecieron e hicieron como Yavé ordenó a Moisés.
10 Pea talu ai pe, kuo ʻikai tuʻu hake ha palōfita ʻi ʻIsileli ʻo hangē ko Mōsese, ʻaia naʻe ʻafioʻi ʻe Sihova ko e mata ki he mata,
Pero no se ha levantado aún otro profeta en Israel semejante a Moisés, a quien Yavé trataba cara a cara.
11 ‌ʻI he ngaahi fakaʻilonga kotoa pē mo e ngaahi meʻa mana, ʻaia naʻe fekau ia ʻe Sihova ke fai ʻi he fonua ko ʻIsipite kia Felo, pea ki heʻene kau tamaioʻeiki kotoa pē, pea ki hono fonua kotoa pē,
Nadie fue como él en todas las señales y prodigios que Yavé lo envió a hacer en la tierra de Egipto con respecto a Faraón, a todos sus esclavos y a toda su tierra,
12 Pea ʻi he nima māfimafi ko ia, pea ʻi he ngaahi meʻa fakailifia kotoa pē ʻaia naʻe fakahā ʻe Mōsese ʻi he ʻao ʻo ʻIsileli kotoa pē.
ni en toda aquella mano poderosa y todos aquellos grandes portentos que Moisés hizo en presencia de todo Israel.

< Teutalonome 34 >