Job 14

1 EL HOMBRE nacido de mujer, corto de días, y harto de sinsabores:

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Que sale como una flor y es cortado; y huye como la sombra, y no permanece.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 ¿Y sobre éste abres tus ojos, y me traes á juicio contigo?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 ¿Quién hará limpio de inmundo? Nadie.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Ciertamente sus días están determinados, y el número de sus meses está cerca de ti: tú le pusiste términos, de los cuales no pasará.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Si tú lo dejares, él dejará [de ser]: entre tanto deseará, como el jornalero, su día.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Porque si el árbol fuere cortado, aun queda de él esperanza; retoñecerá aún, y sus renuevos no faltarán.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Si se envejeciere en la tierra su raíz, y su tronco fuere muerto en el polvo,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 Al percibir el agua reverdecerá, y hará copa como planta.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Mas el hombre morirá, y será cortado; y perecerá el hombre, ¿y dónde estará él?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Las aguas de la mar se fueron, y agotóse el río, secóse.

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Así el hombre yace, y no se tornará á levantar: hasta que no haya cielo no despertarán, ni se levantarán de su sueño.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 ¡Oh quién me diera que me escondieses en el sepulcro, que me encubrieras hasta apaciguarse tu ira, que me pusieses plazo, y de mí te acordaras! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Si el hombre muriere, ¿[volverá] á vivir? Todos los días de mi edad esperaré, hasta que venga mi mutación.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Aficionado á la obra de tus manos, llamarás, y yo te responderé.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Pues ahora me cuentas los pasos, y no das tregua á mi pecado.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Tienes sellada en saco mi prevaricación, y coacervas mi iniquidad.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Y ciertamente el monte que cae se deshace, y las peñas son traspasadas de su lugar;

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Las piedras son desgastadas con el agua impetuosa, que se lleva el polvo de la tierra: de tal manera haces tú perecer la esperanza del hombre.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Para siempre serás más fuerte que él, y él se va; demudarás su rostro, y enviaráslo.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Sus hijos serán honrados, y él no lo sabrá; ó serán humillados, y no entenderá de ellos.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Mas su carne sobre él se dolerá, y entristecerse ha en él su alma.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.