Job 4
1 Y respondió Elifaz el Temanita, y dijo:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Si probaremos a hablarte, serte ha molesto: ¿mas quién podrá detener las palabras?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 He aquí, tú enseñabas a muchos, y las manos flacas corroborabas.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Al que vacilaba, enderezaban tus palabras: y las rodillas de los que arrodillaban, esforzabas.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Mas ahora que a ti te ha venido esto, te es molesto: y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 ¿Es este tu temor, tu confianza, tu esperanza, y la perfección de tus caminos?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Acuérdate ahora, ¿quién haya sido inocente, que se perdiese? ¿y en dónde los rectos han sido cortados?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Como yo he visto, que los que aran iniquidad, y siembran injuria, la siegan.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Perecen por el aliento de Dios, y por el espíritu de su furor son consumidos.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 El bramido del león, y la voz del león, y los dientes de los leoncillos son arrancados.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 El león viejo perece por falta de presa, y los hijos del león son esparcidos.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 El negocio también me era a mí oculto: mas mi oído ha entendido algo de ello.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 En imaginaciones de visiones nocturnas, cuando el sueño cae sobre los hombres,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Un espanto, y un temblor me sobrevino, que espantó todos mis huesos.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Y un espíritu pasó por delante de mí, que el pelo de mi carne se erizó.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Paróse una fantasma delante de mis ojos, cuyo rostro yo no conocí; y callando, oí que decía:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ¿Si será el hombre más justo que Dios? ¿Si será el varón más limpio que el que le hizo?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 He aquí que en sus siervos no confía; y en sus ángeles puso locura:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 ¿Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, cuyo fundamento está en el polvo, y que serán quebrantados de la polilla?
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 De la mañana a la tarde son quebrantados, y se pierden para siempre, sin que haya quien lo eche de ver.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 ¿Su hermosura no se pierde con ellos mismos? muérense y no lo saben.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
