< Faptele 2 >
1 Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți la un loc, deodată, în același loc.
2 Deodată s-a auzit din cer un zgomot ca un vuiet de vânt puternic, care a umplut toată casa în care stăteau.
3 Au apărut limbi ca de foc și li s-au împărțit, și câte una s-a așezat pe fiecare dintre ei.
4 Cu toții au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 În Ierusalim locuiau iudei evrei, oameni evlavioși, din toate neamurile de sub cer.
6 Când s-a auzit acest sunet, mulțimea s-a adunat și a rămas nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Toți erau uimiți și se mirau, spunându-și unii altora: “Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?
8 Cum îi auzim, fiecare în limba sa maternă?
9 Parțieni, medi, elamiți și oameni din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei din jurul Cirenei, vizitatori din Roma, atât evrei cât și prozeliți,
11 cretani și arabi — noi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!”
12 Toți au rămas uimiți și perplecși, spunându-și unii altora: “Ce înseamnă aceasta?”
13 Alții, batjocorind, spuneau: “Sunt plini de vin nou”.
14 Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: “Bărbați din Iudeea și voi toți cei ce locuiți la Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și ascultați cuvintele mele.
15 Căci aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, întrucât este abia al treilea ceas al zilei.
16 Ci iată ce s-a spus prin profetul Ioel:
17 “Așa va fi în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, că Îmi voi revărsa Duhul Meu peste toată făptura. Fiii și fiicele voastre vor profeți. Tinerii tăi vor avea viziuni. Bătrânii tăi vor visa vise.
18 Și pe robii mei și pe roabele mele în zilele acelea, Voi revărsa Duhul Meu și ei vor profeți.
19 Voi face minuni pe cerul de sus, și semne pe pământul de dedesubt: sânge, foc și valuri de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca ziua cea mare și glorioasă a Domnului să vină.
21 Oricine va invoca Numele Domnului va fi mântuit.
22 “Bărbați ai lui Israel, ascultați aceste cuvinte! Pe Isus din Nazaret, un om aprobat de Dumnezeu pentru voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin el printre voi, după cum știți voi înșivă,
23 pe El, care a fost predat prin sfatul hotărât și prin știința mai dinainte a lui Dumnezeu, L-ați prins prin mâna unor oameni fără de lege, L-ați răstignit și L-ați ucis;
24 pe care Dumnezeu L-a înviat, eliberându-L de agonia morții, pentru că nu era cu putință ca El să fie ținut de ea.
25 Căci David spune despre El: “Nu este posibil să fi fost învins de Dumnezeu, pentru că nu era cu putință să fie învins, 'Îl vedeam pe Domnul mereu înaintea feței mele, Căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea inima mea s-a bucurat și limba mea s-a veselit. Mai mult, și carnea mea va locui în speranță,
27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților, nici nu vei permite ca Sfântul tău să vadă putreziciunea. (Hadēs )
28 Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieții. Mă vei umple de bucurie cu prezența ta.
29 “Fraților, pot să vă spun, în mod liber, despre patriarhul David, că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este la noi până în ziua de azi.
30 De aceea, fiind profet și știind că Dumnezeu îi jurase cu jurământ că din rodul trupului său, după trup, va ridica pe Hristos ca să șadă pe tronul său,
31 el, prevăzând acest lucru, a vorbit despre învierea lui Hristos, că sufletul lui nu a rămas în Hades și că trupul lui nu a văzut putrezirea. (Hadēs )
32 Acest Isus pe care Dumnezeu l-a înviat, despre care noi toți suntem martori.
33 De aceea, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a revărsat ceea ce vedeți și auziți acum.
34 Căci David nu s-a înălțat la ceruri, ci el însuși spune, 'Domnul a zis Domnului meu: “Șezi la dreapta Mea.
35 până când voi face din vrăjmașii tăi un tăpșan pentru picioarele tale.”
36 “Să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L-ați răstignit.”
37 Auzind acestea, s-au cutremurat și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: “Fraților, ce să facem?”
38 Petru le-a zis: “Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt.
39 Căci făgăduința este pentru voi și pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, pentru toți cei pe care îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Cu multe alte cuvinte a dat mărturie și i-a îndemnat, zicând: “Salvați-vă de acest neam strâmb!”.
41 Și cei ce au primit cu bucurie cuvântul Lui au fost botezați. În ziua aceea s-au adăugat în jur de trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau cu stăruință în învățătura apostolilor și în părtășia cu ei, în frângerea pâinii și în rugăciune.
43 Înfricoșarea a cuprins fiecare suflet, și multe minuni și semne se făceau prin apostoli.
44 Toți cei care credeau erau împreună și aveau toate lucrurile în comun.
45 Își vindeau averile și bunurile și le împărțeau la toți, după cum avea cineva nevoie.
46 Zi de zi, stăruind cu stăruință și de comun acord în templu și frângând pâinea acasă, își luau hrana cu bucurie și cu inimă curată,
47 lăudând pe Dumnezeu și având parte de bunăvoința întregului popor. Domnul adăuga zi de zi la adunare pe cei care erau salvați.
