Romani 8

1 Așadar, acum nu este condamnare pentru cei în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.

Hence there is now, no, condemnation unto them who are in Christ Jesus;

2 Fiindcă legea Duhului vieții în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

For, the law of the spirit of life in Christ Jesus, hath set thee free from the law of sin and of death; —

3 Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne;

For, what was impossible by the law in that it was weak through the flesh, God, by sending his own Son in the likeness of sinful flesh and concerning sin, condemned sin in the flesh,

4 Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.

In order that, the righteous requirement of the law, might be fulfilled in us—who, not according to flesh, do walk, but according to spirit;

5 Fiindcă toți cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile cărnii; dar cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului.

For, they who according to flesh have their being, the things of the flesh do prefer, but, they according to the spirit, the things of the spirit;

6 Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viață și pace.

For, what is preferred by the flesh, [is] death, whereas, what is preferred by the spirit, [is] life and peace; —

7 Pentru că mintea carnală este dușmănie împotriva lui Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi.

Inasmuch as, what is preferred by the flesh, [is] hostile towards God, for, unto the law of God, it doth not submit itself, neither in fact can it.—

8 Și cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu.

They, moreover, who in flesh have their being, cannot please, God.

9 Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.

But, ye, have not your being in flesh, but in spirit, —if at least, God’s Spirit, dwelleth in you; and, if anyone hath not Christ’s Spirit, the same, is not his; —

10 Și dacă Cristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului; dar Duhul este viață din cauza dreptății.

But, if Christ is in you, the body, indeed, is dead by reason of sin, whereas, the spirit, is life by reason of righteousness;

11 Dar dacă Duhul celui ce l-a înviat pe Isus dintre morți locuiește în voi, cel ce l-a înviat pe Cristos dintre morți, va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul său care locuiește în voi.

If, moreover, the Spirit of him that raised Jesus from among the dead dwelleth in you, he that raised from among the dead Christ Jesus, shall make alive [even] your death-doomed bodies, through means of his indwelling Spirit within you.

12 Așadar fraților suntem datori, nu cărnii, pentru a trăi conform cărnii.

Hence, then, brethren—debtors, we are, not unto the flesh, that, according to flesh, we should live, —

13 Căci dacă trăiți conform cărnii, veți muri; dar dacă prin Duhul ucideți faptele trupului, veți trăi.

For, if according to flesh ye live, ye are about to die, whereas, if in spirit, the practices of the flesh, ye are putting to death, ye shall attain unto life;

14 Fiindcă toți câți sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fiii lui Dumnezeu.

For, as many as by God’s Spirit are being led, the same, are God’s sons, —

15 Fiindcă nu ați primit duhul robiei din nou spre frică; ci ați primit Duhul adopției fiilor, prin care strigăm: Abba, Tată!

For ye have not received a spirit of servitude, leading back into fear, but ye have received a spirit of sonship, whereby we are exclaiming—Abba! Oh Father!

16 Duhul însuși aduce mărturie cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu;

The Spirit itself, beareth witness together with our spirit that we are children of God;

17 Și dacă suntem copii, atunci și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos; dacă într-adevăr suferim împreună cu el, ca să și fim glorificați împreună.

And, if children, heirs also—heirs, indeed, of God, but co-heirs with Christ, —if, at least, we are suffering together, in order that we may also be glorified together.

18 Întrucât socotesc că suferințele din acest timp nu sunt demne de a fi comparate cu gloria care va fi revelată în noi.

For I reckon that unworthy are the sufferings of the present season to be compared with the glory about to be revealed towards us;

19 Fiindcă arzătoarea anticipare a creaturii așteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu.

For, the eager outlook of creation, ardently awaiteth the revealing of the sons of God, —

20 Căci creatura a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui ce a supus-o în speranță,

For, unto vanity, hath creation been made subject—not by choice, but by reason of him that made it subject, in hope

21 Deoarece creatura însăși de asemenea va fi eliberată din robia putrezirii în glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu.

That, creation itself also, shall be freed—from the bondage of the decay into the freedom of the glory of the sons of God;

22 Deoarece știm că toată creația împreună geme și împreună suferă durerile nașterii până acum.

For we know that, all creation, is sighing together, and travailing-in-birth-throes together until the present, —

23 Și nu numai ele, dar și noi înșine, care avem primele roade ale Duhului, chiar noi gemem în noi înșine așteptând adopția fiilor, adică răscumpărarea trupului nostru.

And, not only so, but, we ourselves, also, who have the first-fruit of the Spirit—[we] even ourselves, within our own selves do sigh, —sonship ardently awaiting—the redeeming of our body; —

24 Fiindcă suntem salvați prin speranță; dar speranța văzută nu este speranță; căci de ce ar mai spera [cineva] pentru ceea ce [se poate] vedea?

For, by our hope, have we been saved, —but, hope beheld, is not hope, for, what one beholdeth, why doth he hope for?

25 Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

If, however, what we do not behold we hope for, with endurance, are we ardently awaiting [it]; —

26 Tot astfel Duhul de asemenea ajută neputințelor noastre; fiindcă nu știm pentru ce să ne rugăm cum ar trebui; dar Duhul însuși mijlocește pentru noi cu gemete de nespus.

In the selfsame way moreover, even the Spirit, helpeth together in our weakness, —for, what we should pray for as we ought, we know not, but, the Spirit itself, maketh intercession with sighings unutterable,

27 Și cel care cercetează inimile știe care este mintea Duhului, pentru că mijlocește pentru sfinți conform voii lui Dumnezeu.

And, he that searcheth the hearts, knoweth what is preferred by the Spirit—that, according to God, he maketh intercession in behalf of saints;

28 Și știm că toate lucrează împreună pentru binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor chemați conform scopului său.

We know, further, that, unto them who love God, God causeth all things to work together for good, —unto them who, according to purpose, are such as he hath called;

29 Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și predestinat să fie făcuți conform chipului Fiului său, ca el să fie întâiul născut între mulți frați.

For, whom he fore-approved, he also fore-appointed to be conformed unto the image of his Son, that he might be firstborn among many brethren, —

30 Mai mult, pe cei care i-a predestinat, pe aceia i-a și chemat; și [pe cei] pe care i-a chemat, i-a și declarat drepți; și [pe cei] pe care i-a declarat drepți, i-a și glorificat.

And, whom he fore-appointed, the same, he also called, and, whom he called, the same, he also declared righteous, and, whom he declared righteous, the same, he also made glorious: —

31 Ce vom spune atunci față de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?

What, then, shall we say to a these things? If God [is] for us, who [shall be] against us?

32 El care nu a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile cu el?

He, at least, who his own Son did not spare, but in behalf of us all delivered him up, how shall he not also, with him, all things upon us in favour bestow?

33 Cine va aduce o acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care declară drept.

Who shall bring an accusation against the chosen ones of God? God, who declareth righteous?

34 Cine este cel ce condamnă? Cristos este cel ce a murit; da, mai mult, a și fost înviat, cel ce și este la dreapta lui Dumnezeu, care de asemenea mijlocește pentru noi.

Who is he that condemneth? Christ [Jesus] who died?—Nay! rather was raised [from among the dead], —who is on the right hand of God, who also is making intercession in our behalf?

35 Cine ne va separa de dragostea lui Cristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau goliciune, sau pericol, sau sabie?

Who shall separate us from the love of the Christ? Shall tribulation, or distress, or persecution, or famine, or nakedness, or peril, or sword?—

36 Așa cum este scris: Datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.

According as it is written—For thy sake, are we being put to death all the day long, we have been reckoned as sheep for slaughter.—

37 Nu, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin cel ce ne-a iubit.

Nay, in all these things, we are more than conquering through him that hath loved us.

38 Fiindcă sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici principate, nici puteri, nici cele prezente, nici cele viitoare,

For I am persuaded that—neither death nor life, nor messengers nor principalities, nor things present nor things to come, nor powers,

39 Nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură, nu va fi în stare să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus Domnul nostru.

Nor height nor depth, nor any other created thing, shall be able to separate us from the love of God which is in Christ Jesus our Lord.