Psalmii 90
1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.
Oratio Moysi hominis Dei. Domine, refugium factus es nobis: a generatione in generationem.
2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.
Priusquam montes fierent, aut formaretur terra, et orbis: a sæculo et usque in sæculum tu es Deus.
3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.
Ne avertas hominem in humilitatem: et dixisti: Convertimini filii hominum.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.
Quoniam mille anni ante oculos tuos, tamquam dies hesterna, quæ præteriit, Et custodia in nocte,
5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;
quæ pro nihilo habentur, eorum anni erunt.
6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.
Mane sicut herba transeat, mane floreat, et transeat: vespere decidat, induret, et arescat.
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.
Quia defecimus in ira tua, et in furore tuo turbati sumus.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.
Posuisti iniquitates nostras in conspectu tuo: sæculum nostrum in illuminatione vultus tui.
9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.
Quoniam omnes dies nostri defecerunt: et in ira tua defecimus. Anni nostri sicut aranea meditabuntur:
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.
dies annorum nostrorum in ipsis, septuaginta anni. Si autem in potentatibus octoginta anni: et amplius eorum, labor et dolor. Quoniam supervenit mansuetudo: et corripiemur.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.
Quis novit potestatem iræ tuæ: et præ timore tuo iram tuam
12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.
dinumerare? Dexteram tuam sic notam fac: et eruditos corde in sapientia.
13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.
Convertere Domine usquequo? et deprecabilis esto super servos tuos.
14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.
Repleti sumus mane misericordia tua: et exultavimus, et delectati sumus omnibus diebus nostris.
15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.
Lætati sumus pro diebus, quibus nos humiliasti: annis, quibus vidimus mala.
16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.
Respice in servos tuos, et in opera tua: et dirige filios eorum.
17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.
Et sit splendor Domini Dei nostri super nos, et opera manuum nostrarum dirige super nos: et opus manuum nostrarum dirige.
