Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Ének. A Kóráh fiainak zsoltára. Az éneklőmesternek a Mahalath-lehannóthra. Az Ezrahita Hémán tanítása. Uram, szabadításomnak Istene! Nappal kiáltok, éjjelente előtted vagyok:
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Jusson elődbe imádságom, hajtsad füled az én kiáltozásomra!
Mert betelt a lelkem nyomorúságokkal, és életem a Seolig jutott. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Hasonlatossá lettem a sírba szállókhoz; olyan vagyok, mint az erejevesztett ember.
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
A holtak közt van az én helyem, mint a megölteknek, a kik koporsóban feküsznek, a kikről többé nem emlékezel, mert elszakasztattak a te kezedtől.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Mély sírba vetettél be engem, sötétségbe, örvények közé.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
A te haragod reám nehezedett, és minden haboddal nyomtál engem. (Szela)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Elszakasztottad ismerőseimet tőlem, útálattá tettél előttök engem; berekesztettem és ki nem jöhetek.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Szemem megsenyvedett a nyomorúság miatt; kiáltalak téged Uram minden napon, hozzád terjengetem kezeimet.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Avagy a holtakkal teszel-é csodát? Felkelnek-é vajjon az árnyak, hogy dicsérjenek téged? (Szela)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Beszélik-é a koporsóban a te kegyelmedet, hűségedet a pusztulás helyén?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Megtudhatják-é a sötétségben a te csodáidat, és igazságodat a feledékenység földén?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
De én hozzád rimánkodom, Uram, és jó reggel elédbe jut az én imádságom:
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Miért vetsz el hát Uram engem, és rejted el orczádat én tőlem?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Nyomorult és holteleven vagyok ifjúságomtól kezdve; viselem a te rettentéseidet, roskadozom.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Általmentek rajtam a te búsulásaid; a te szorongatásaid elemésztettek engem.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
Körülvettek engem, mint a vizek egész napon; együttesen körülöveztek engem.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Elszakasztottál tőlem barátot és rokont; ismerőseim a – setétség.
