Psalmii 78

1 Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.

Een leerdicht van Asaf. Luister naar mijn onderrichting, mijn volk, Geef acht op de woorden van mijn mond;

2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,

Ik ga mijn mond voor een leerdicht openen, Diepzinnige lessen uit oude tijden verkonden!

3 Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.

Wat wij hebben gehoord en vernomen, En onze vaders ons hebben verteld,

4 Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.

Dat willen wij niet voor hun kinderen verbergen, Maar het verhalen aan een volgend geslacht: Jahweh’s heerlijke daden en macht, En de wonderen, die Hij deed.

5 Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,

Hij gaf zijn geboden aan Jakob, Schonk aan Israël een wet; Hij beval onze vaderen, ze hun kinderen te leren,

6 Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,

Opdat een volgend geslacht ze zou kennen, En de kinderen, die hun werden geboren, Ze weer aan hun kinderen zouden vertellen.

7 Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,

Zij moesten vertrouwen stellen in God, Niet vergeten Gods werken, zijn geboden onderhouden;

8 Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.

Niet worden als hun vaderen, Een lichtzinnig en opstandig geslacht: Een geslacht, onstandvastig van hart, En trouweloos van geest jegens God.

9 Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.

Maar Efraïms zonen waren ontrouw als schutters, Die terugtreden op de dag van de strijd.

10 Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;

Ze deden het verbond met God niet gestand, En weigerden, zijn wet te beleven.

11 Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.

Ze vergaten zijn machtige werken, De wonderen, die Hij hun had getoond.

12 Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.

Toch had Hij ook voor hun vaderen Wondertekenen gewrocht In het land van Egypte, In de vlakte van Sóan:

13 A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.

Hij kliefde de zee en voerde hen er doorheen, Zette de wateren overeind als een dam.

14 De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.

Hij leidde hen overdag door een wolk, Door een lichtend vuur heel de nacht.

15 A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.

Hij spleet in de woestijn de rotsen vaneen, En drenkte de steppen met plassen;

16 De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

Uit de klippen liet Hij beken ontspringen, En er water uit vloeien bij stromen.

17 Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.

Maar ze zondigden opnieuw tegen Hem, En tartten den Allerhoogste in de woestijn;

18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.

Ze stelden God in hun hart op de proef, Door spijs voor hun leeftocht te eisen.

19 Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?

En krenkend spraken ze over God: "Zou God een tafel in de woestijn kunnen dekken?"

20 Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?

"Zeker, Hij heeft wel de rotsen geslagen, En de steppen met plassen gedrenkt, Zodat er water uit vloeide, En er beken uit stroomden: Maar zal Hij ook brood kunnen schenken, En vlees aan zijn volk kunnen geven?"

21 De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,

Toen Jahweh dit hoorde, Ontstak Hij in gramschap; Er ontbrandde een vuur tegen Jakob, En tegen Israël woedde zijn toorn:

22 Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,

Omdat ze niet in God geloofden, En niet vertrouwden op zijn hulp.

23 Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,

Toch gaf Hij de wolken daarboven bevel, En ontsloot de poorten des hemels;

24 Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.

Hij regende manna als spijs op hen neer, En schonk hun het hemelse koren:

25 Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.

De mensen aten het brood der engelen, Hij zond hun voedsel tot verzadiging toe.

26 El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.

Hij liet ook aan de hemel de oostenwind waaien, En zweepte de zuidenwind op door zijn kracht:

27 De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.

Hij regende vlees als stof op hen neer, Gevleugelde vogels als het zand van de zee;

28 Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.

Hij liet ze midden in hun legerplaats vallen, En rond hun tenten.

29 Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;

Zij aten, en werden ten volle verzadigd: Hij had hun geschonken, wat ze begeerden;

30 Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,

Maar nog was hun lust niet voldaan, en de spijs in hun mond,

31 Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.

Of Gods gramschap barstte tegen hen los; Hij richtte een slachting aan onder hun sterksten, En velde de bloem van Israël neer.

32 Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.

Ondanks dit alles, bleven ze in hun zonden volharden, En niet aan zijn wonderen geloven.

33 De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.

Toen liet Hij doelloos hun dagen verlopen, En in ontgoocheling hun jaren.

34 Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.

Ze zochten Hem enkel, wanneer Hij ze sloeg; Dan bekeerden ze zich, en vroegen naar God.

35 Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.

Maar zelfs als ze gedachten, dat God hun Rots was, De allerhoogste God hun Verlosser,

36 Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.

Ook dan nog vleiden ze Hem met hun mond, En belogen Hem met hun tong.

37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.

Neen, hun hart was Hem toch niet verknocht, Ze bleven zijn verbond niet getrouw.

38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.

Maar Hij bleef barmhartig, Vergaf hun de schuld en vernielde ze niet. Hoe dikwijls bedwong Hij zijn toorn, En liet zijn volle gramschap niet woeden:

39 Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.

Hij dacht er aan, dat ze maar vlees zijn, Een zucht; die vervliegt, en niet keert.

40 Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.

Hoe dikwijls nog hebben ze in de woestijn Hem verbitterd, En Hem in de steppe gekrenkt;

41 Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.

Hebben ze God beproefd, Israëls Heilige gegriefd?

42 Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.

Neen, ze dachten niet terug aan de macht van zijn hand, Aan de dag, waarop Hij ze van den vijand verloste.

43 Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.

En toch, wat voor tekenen had Hij in Egypte gedaan, En wonderen in de vlakte van Sóan!

44 Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.

Hun stromen had Hij in bloed veranderd, En hun beken ondrinkbaar gemaakt;

45 A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.

Gulzige muggen op hen afgezonden, En kikvorsen, om ze te gronde te richten.

46 El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.

Hij had hun gewas aan den sprinkhaan gegeven, En aan den schrokker hun vruchten;

47 Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.

Hun ranken door hagel vernield, Hun moerbei door ijzel;

48 De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.

Hun vee een prooi der pest gemaakt, Hun kudde een buit der besmetting.

49 A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.

En op henzelf had Hij zijn ziedende gramschap losgelaten, Zijn toorn, zijn woede en kwelling; Verderf-engelen op hen afgezonden, De vrije loop aan zijn gramschap gelaten:

50 A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.

Hij had ze de dood niet laten ontsnappen, Maar hun leven prijs gegeven aan de pest.

51 Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.

Hij had alle eerstgeborenen in Egypte geslagen, De eerstelingen der mannelijke kracht in de tenten van Cham.

52 Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.

Maar zijn volk had Hij weggeleid als een kudde, En als schapen door de steppe gevoerd;

53 Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.

Hij had ze veilig doen gaan, ze behoefden niemand te vrezen: Want de zee had hun vijand bedekt.

54 Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.

Zo bracht Hij hen naar zijn heilige grond, Naar de berg, die zijn rechterhand had veroverd.

55 De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.

Hij dreef de volkeren voor hen uit, Gaf ze bij lot als erfdeel weg; En in hun tenten liet Hij wonen. Israëls stammen.

56 Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.

Maar ook daar beproefden en tartten ze God, En onderhielden de geboden van den Allerhoogste niet.

57 Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.

Trouweloos vielen ze af als hun vaderen, Wispelturig als een onbetrouwbare boog;

58 Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.

Ze tergden Hem door hun offerhoogten, En prikkelden Hem met hun beelden.

59 Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.

God merkte het, en ziedde van gramschap, En Israël begon Hem te walgen:

60 Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.

Hij gaf zijn woning in Sjilo prijs, De tent, waar Hij onder de mensen verkeerde;

61 Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.

Zijn majesteit gaf Hij gevangen, Zijn glorie in de hand van den vijand.

62 De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.

Hij wierp zijn volk ten prooi aan het zwaard, En grimde van toorn op zijn erfdeel:

63 Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.

Zijn jonge mannen werden verteerd door het vuur, Zijn maagden kregen geen huwelijkslied;

64 Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.

Zijn priesters vielen door het zwaard, En zijn weduwen beweenden ze niet.

65 Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.

Maar eindelijk ontwaakte de Heer, als iemand die slaapt, En als een krijgsman, bevangen door wijn:

66 Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.

Hij sloeg zijn vijanden achteruit, En bracht ze voor eeuwig tot schande.

67 Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,

Toch bleef Hij de tent van Josef versmaden, En koos de stam van Efraïm niet uit!

68 Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.

Neen, Juda’s stam koos Hij uit, Sions berg, die Hij liefhad;

69 Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.

Hij bouwde zijn heiligdom hoog als de hemel, Vast als de aarde voor eeuwig.

70 A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;

En Hij stelde zijn keuze In David, zijn dienaar! Hij nam hem van de schaapskooien weg,

71 De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.

En haalde hem van de zogende schapen, Opdat hij Jakob, zijn volk, zou weiden, En Israël, zijn erfdeel.

72 Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.

Hij heeft ze geweid, rechtschapen van hart, En met bekwame hand ze geleid!