Psalmii 73
1 Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu inimă curată.
Ein Psalm Asaphs. Israel hat dennoch Gott zum Trost, wer nur reines Herzens ist.
2 Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat, pașii mei aproape au alunecat.
Ich aber hätte schier gestrauchelt mit meinen Füßen; mein Tritt wäre beinahe geglitten.
3 Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați.
Denn es verdroß mich der Ruhmredigen, da ich sah, daß es den Gottlosen so wohl ging.
4 Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă.
Denn sie sind in keiner Gefahr des Todes, sondern stehen fest wie ein Palast.
5 Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni.
Sie sind nicht in Unglück wie andere Leute und werden nicht wie andere Menschen geplagt.
6 De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină.
Darum muß ihr Trotzen köstlich Ding sein, und ihr Frevel muß wohl getan heißen.
7 Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori.
Ihre Person brüstet sich wie ein fetter Wanst; sie tun, was sie nur gedenken.
8 Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș.
Sie achten alles für nichts und reden übel davon und reden und lästern hoch her.
9 Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul.
Was sie reden, daß muß vom Himmel herab geredet sein; was sie sagen, das muß gelten auf Erden.
10 De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse.
Darum fällt ihnen ihr Pöbel zu und laufen ihnen zu mit Haufen wie Wasser
11 Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt?
und sprechen: “Was sollte Gott nach jenen fragen? Was sollte der Höchste ihrer achten?”
12 Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății.
Siehe, das sind die Gottlosen; die sind glücklich in der Welt und werden reich.
13 Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.
Soll es denn umsonst sein, daß mein Herz unsträflich lebt und ich meine Hände in Unschuld wasche,
14 Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață.
ich bin geplagt täglich, und meine Strafe ist alle Morgen da?
15 Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi.
Ich hätte auch schier so gesagt wie sie; aber siehe, damit hätte ich verdammt alle meine Kinder, die je gewesen sind.
16 Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,
Ich dachte ihm nach, daß ich's begreifen möchte; aber es war mir zu schwer,
17 Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
bis daß ich ging in das Heiligtum Gottes und merkte auf ihr Ende.
18 Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.
Ja, du setzest sie aufs Schlüpfrige und stürzest sie zu Boden.
19 Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori.
Wie werden sie so plötzlich zunichte! Sie gehen unter und nehmen ein Ende mit Schrecken.
20 Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor.
Wie ein Traum, wenn einer erwacht, so machst du, Herr, ihr Bild in der Stadt verschmäht.
21 Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei.
Da es mir wehe tat im Herzen und mich stach in meine Nieren,
22 Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.
da war ich ein Narr und wußte nichts; ich war wie ein Tier vor dir.
23 Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă.
Dennoch bleibe ich stets an dir; denn du hältst mich bei meiner rechten Hand,
24 Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie.
du leitest mich nach deinem Rat und nimmst mich endlich in Ehren an.
25 Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
Wenn ich nur dich habe, so frage ich nichts nach Himmel und Erde.
26 Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna.
Wenn mir gleich Leib und Seele verschmachtet, so bist du doch, Gott, allezeit meines Herzens Trost und mein Teil.
27 Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind.
Denn siehe, die von dir weichen, werden umkommen; du bringest um, alle die von dir abfallen.
28 Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.
Aber das ist meine Freude, daß ich mich zu Gott halte und meine Zuversicht setzte auf den Herrn HERRN, daß ich verkündige all dein Tun.
