Psalmii 69
1 Mai marelui muzician, pe trâmbiță, un psalm al lui David. Salvează-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au intrat până la suflet.
Psalmus David, in finem, pro iis, qui commutabuntur. Salvum me fac Deus: quoniam intraverunt aquae usque ad animam meam.
2 Mă scufund în adânc noroi, unde nu este sprijin, am ajuns în ape adânci, unde potopurile mă acoperă.
Infixus sum in limo profundi: et non est substantia. Veni in altitudinem maris: et tempestas demersit me.
3 Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei se sfârșesc în timp ce aștept pe Dumnezeul meu.
Laboravi clamans, raucae factae sunt fauces meae: defecerunt oculi mei, dum spero in Deum meum.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce m-ar nimici, fiind dușmanii mei pe nedrept, sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat.
Multiplicati sunt super capillos capitis mei, qui oderunt me gratis. Confortati sunt qui persecuti sunt me inimici mei iniuste: quae non rapui, tunc exolvebam.
5 Dumnezeule, tu cunoști nechibzuința mea; și păcatele mele nu sunt ascunse de tine.
Deus tu scis insipientiam meam: et delicta mea a te non sunt abscondita.
6 Să nu fie rușinați cei ce te așteaptă, Doamne DUMNEZEUL oștirilor, să nu fie încurcați din cauza mea cei ce te caută, Dumnezeul lui Israel.
Non erubescant in me qui expectant te Domine, Domine virtutum. Non confundantur super me qui quaerunt te, Deus Israel.
7 Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața.
Quoniam propter te sustinui opprobrium: operuit confusio faciem meam.
8 Am devenit un străin fraților mei și un înstrăinat copiilor mamei mele.
Extraneus factus sum fratribus meis, et peregrinus filiis matris meae.
9 Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; și ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.
Quoniam zelus domus tuae comedit me: et opprobria exprobrantium tibi, ceciderunt super me.
10 Când am plâns și mi-am disciplinat sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea.
Et operui in ieiunio animam meam: et factum est in opprobrium mihi.
11 Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea mea; și am devenit un proverb pentru ei.
Et posui vestimentum meum cilicium: et factus sum illis in parabolam.
12 Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; și eu am fost cântarea bețivilor.
Adversum me loquebantur qui sedebant in porta: et in me psallebant qui bibebant vinum.
13 Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine, DOAMNE, la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării tale, Dumnezeule, în mulțimea milei tale.
Ego vero orationem meam ad te Domine: tempus beneplaciti Deus. In multitudine misericordiae tuae exaudi me, in veritate salutis tuae:
14 Scapă-mă din noroi și nu mă lăsa să mă scufund, să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din apele adânci!
Eripe me de luto, ut non infigar: libera me ab iis, qui oderunt me, et de profundis aquarum.
15 Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adâncul să mă înghită și nu lăsa groapa să își închidă gura peste mine.
Non me demergat tempestas aquae, neque absorbeat me profundum: neque urgeat super me puteus os suum.
16 Ascultă-mă, DOAMNE, căci bunătatea ta iubitoare este bună, conform cu mulțimea îndurărilor tale blânde întoarce-te spre mine,
Exaudi me Domine, quoniam benigna est misericordia tua: secundum multitudinem miserationum tuarum respice in me.
17 Și nu îți ascunde fața de servitorul tău, căci sunt în necaz, ascultă-mă repede.
Et ne avertas faciem tuam a puero tuo: quoniam tribulor, velociter exaudi me.
18 Aproprie-te de sufletul meu și răscumpără-l, eliberează-mă, din cauza dușmanilor mei.
Intende animae meae, et libera eam: propter inimicos meos eripe me.
19 Tu ai cunoscut ocara mea și rușinea mea și dezonoarea mea, potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
Tu scis improperium meum, et confusionem meam, et reverentiam meam.
20 Ocara mi-a frânt inima; și sunt plin de disperare și am căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, și mângâietori, dar nu am găsit pe nimeni.
In conspectu tuo sunt omnes qui tribulant me, improperium expectavit cor meum et miseriam. Et sustinui qui simul contristaretur, et non fuit: et qui consolaretur, et non inveni.
21 Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau.
Et dederunt in escam meam fel: et in siti mea potaverunt me aceto.
22 Să devină masa o cursă înaintea lor și ceea ce ar fi fost pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană.
Fiat mensa eorum coram ipsis in laqueum, et in retributiones, et in scandalum.
23 Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; și fă rărunchii lor să tremure continuu.
Obscurentur oculi eorum ne videant: et dorsum eorum semper incurva.
24 Revarsă-ți indignarea peste ei și furioasa ta mânie să îi apuce.
Effunde super eos iram tuam: et furor irae tuae comprehendat eos.
25 Să le fie pustii locuințele; și nimeni să nu locuiască în corturile lor.
Fiat habitatio eorum deserta: et in tabernaculis eorum non sit qui inhabitet.
26 Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; și vorbesc spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit.
Quoniam quem tu percussisti, persecuti sunt: et super dolorem vulnerum meorum addiderunt.
27 Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor și nu îi lăsa să intre în dreptatea ta.
Appone iniquitatem super iniquitatem eorum: et non intrent in iustitiam tuam.
28 Să fie numele lor șterse din cartea celor vii și să nu fie scriși cu drepții.
Deleantur de Libro viventium: et cum iustis non scribantur.
29 Dar eu sunt sărac și întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să mă așeze în înalt!
Ego sum pauper et dolens: salus tua Deus suscepit me.
30 Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și îl voi preamări cu mulțumire.
Laudabo nomen Dei cum cantico: et magnificabo eum in laude:
31 Aceasta de asemenea îi va plăcea DOMNULUI mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite.
Et placebit Deo super vitulum novellum: cornua producentem et ungulas.
32 Cel umil va vedea aceasta și se va veseli; și inima voastră va trăi, cei ce căutați pe Dumnezeu.
Videant pauperes et laetentur: quaerite Deum, et vivet anima vestra:
33 Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac și nu disprețuiește pe prizonierii săi.
Quoniam exaudivit pauperes Dominus: et vinctos suos non despexit.
34 Cerul și pământul să îl laude, mările și fiecare lucru care se mișcă în ele!
Laudent illum caeli et terra, mare, et omnia reptilia in eis.
35 Căci Dumnezeu va salva Sionul și va zidi cetățile lui Iuda, ca ei să locuiască acolo și să îl stăpânească.
Quoniam Deus salvam faciet Sion: et aedificabuntur civitates Iuda. Et inhabitabunt ibi, et hereditate acquirent eam.
36 De asemenea sămânța servitorilor săi îl va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în el.
Et semen servorum eius possidebit eam, et qui diligunt nomen eius, habitabunt in ea.
