Psalmii 44
1 Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
За първия певец. Поучение за Кореевите синове. Боже с ушите си сме чули, нашите бащи са ни разказвали, Какво дело си извършил в техните дни, в древните времена.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
Ти си изгорил с ръката Си народите, а тях си насадил; Съкрушил си племена, а тях си разпространил.
3 Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
Защото не завладяха земята със своя меч, Нито тяхната мишца ги спаси, Но Твоята десница и Твоята мишца, и светлостта на Твоето лице, Защото Твоето благоволение беше към тях.
4 Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
Ти си Цар мой, Боже; Заповядай да стават победи за Якова.
5 Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Чрез Тебе ще повалим неприятелите си; Чрез Твоето име ще стъпчем ония, които се повдигат против нас.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
Защото няма да уповавам на лъка си, Нито ще ме избави мечът ми.
7 Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
Защото Ти си ни избавил от противниците ни, И посрамил си ония, които ни мразят.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
С Бога ще се хвалим всеки ден, И името Ти ще славословим до века. (Села)
9 Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
Но сега Ти си ни отхвърлил и посрамил, И не излизат вече с нашите войски.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
Правиш ни да се върнем назад пред противника; И мразещите ни обират ни за себе си.
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
Предал си ни като овци за ядене, И разпръснал си ни между народите.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
Продал си Своите люде за нищо. И не си спечелил от цената им.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
Правиш ни за укор на съседите ни, За присмех и поругание на ония, които са около нас.
14 Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
Правиш ни за поговорка между народите, За кимване с глава между племената.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
Всеки ден позорът ми е пред мене, И срамът на лицето ми ме покрива,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
Поради гласа на онзи, който укорява и хули, Поради неприятеля, и отмъстителя.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
Всичко това дойде върху нас; Обаче ние не Те забравихме, Нито станахме неверни на Твоя завет.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
Сърцето ни не се върна назад, Нито се отклониха стъпките ни от Твоя път,
19 Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
Макар Ти да си ни съкрушил в пусто място. И да си ни покрил с мрачна сянка.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Ако сме забравили името на нашия Бог, Или сме прострели ръцете си към чужд Бог,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
То не ще ли Бог да издири това? Защото той знае тайните на сърцето.
22 Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
Не! ние сме убивани заради Тебе цял ден, Считани сме като овци за клане,
23 Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
Събуди се, Господи, защо спиш? Стани, не ни отхвърляй за винаги.
24 De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
Защо криеш лицето Си, И забравяш неволята ни и угнетението ни?
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
Защото душата ни е снишена до пръстта; Коремът ни е прилепен до земята.
26 Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
Стани да ни помогнеш, И Избави ни заради милосърдието Си.
