Psalmii 39

1 Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.

Dije: Guardaré mis caminos para no pecar con mi boca. Llevaré mordaza en mi boca Mientras los perversos estén frente a mí.

2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.

Enmudecí con silencio. Me callé, aun en cuanto a lo bueno, Y se agravó mi dolor.

3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,

Mi corazón se enardeció. En mi meditación ardió el fuego. [Entonces] hablé con mi lengua:

4 DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.

Oh Yavé, dime mi final, Cuál es la medida de mis días. Permíteme saber cuán pasajero soy.

5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)

En verdad, diste a mis días término corto, Y mi edad es como nada ante Ti. Ciertamente es completa vanidad todo hombre que vive. (Selah)

6 Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.

Ciertamente como un fantasma de realidad anda el hombre, Ciertamente en vano se agita, Amontona riquezas y no sabe quién las recogerá.

7 Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.

Y ahora, ʼAdonay, ¿qué espero? Mi esperanza está en Ti.

8 Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.

Líbrame de todas mis transgresiones. No me coloques como escarnio de los necios.

9 Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.

Enmudecí, no abrí mi boca, Porque Tú lo dispusiste.

10 Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.

Quita de sobre mí tu azote, Porque perezco por el golpe de tu mano.

11 Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)

Corriges al hombre con castigos por su iniquidad. Como polilla carcomes lo que es precioso para él. Ciertamente todo hombre es solo un soplo. (Selah)

12 Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.

Escucha mi oración, oh Yavé, Y presta oído a mi clamor. No guardes silencio ante mis lágrimas, Porque soy un forastero ante Ti, Y un advenedizo como todos mis antepasados.

13 Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.

Aparta de mí tu mirada para que yo sonría, Antes que yo parta y no exista más.