Psalmii 22

1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

In finem, pro susceptione matutina, Psalmus David. Deus, Deus meus, respice in me: quare me dereliquisti? longe a salute mea verba delictorum meorum.

2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

Deus meus clamabo per diem, et non exaudies: et nocte, et non ad insipientiam mihi.

3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

Tu autem in sancto habitas, Laus Israel.

4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

In te speraverunt patres nostri: speraverunt, et liberasti eos.

5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

Ad te clamaverunt, et salvi facti sunt: in te speraverunt, et non sunt confusi.

6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Ego autem sum vermis, et non homo: opprobrium hominum, et abiectio plebis.

7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

Omnes videntes me, deriserunt me: locuti sunt labiis, et moverunt caput.

8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

Speravit in Domino, eripiat eum: salvum faciat eum, quoniam vult eum.

9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

Quoniam tu es, qui extraxisti me de ventre: spes mea ab uberibus matris meæ.

10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

In te proiectus sum ex utero: de ventre matris meæ Deus meus es tu,

11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

ne discesseris a me: Quoniam tribulatio proxima est: quoniam non est qui adiuvet.

12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

Circumdederunt me vituli multi: tauri pingues obsederunt me.

13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

Aperuerunt super me os suum, sicut leo rapiens et rugiens.

14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

Sicut aqua effusus sum: et dispersa sunt omnia ossa mea. Factum est cor meum tamquam cera liquescens in medio ventris mei.

15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

Aruit tamquam testa virtus mea, et lingua mea adhæsit faucibus meis: et in pulverem mortis deduxisti me.

16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

Quoniam circumdederunt me canes multi: concilium malignantium obsedit me. Foderunt manus meas et pedes meos:

17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

dinumeraverunt omnia ossa mea. Ipsi vero consideraverunt et inspexerunt me:

18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

diviserunt sibi vestimenta mea, et super vestem meam miserunt sortem.

19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

Tu autem Domine ne elongaveris auxilium tuum a me: ad defensionem meam conspice.

20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

Erue a framea Deus animam meam: et de manu canis unicam meam:

21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

Salva me ex ore leonis: et a cornibus unicornium humilitatem meam.

22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

Narrabo nomen tuum fratribus meis: in medio ecclesiæ laudabo te.

23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

Qui timetis Dominum laudate eum: universum semen Iacob glorificate eum:

24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

Timeat eum omne semen Israel: quoniam non sprevit, neque despexit deprecationem pauperis: Nec avertit faciem suam a me: et cum clamarem ad eum exaudivit me.

25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

Apud te laus mea in ecclesia magna: vota mea reddam in conspectu timentium eum.

26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

Edent pauperes, et saturabuntur: et laudabunt Dominum qui requirunt eum: vivent corda eorum in sæculum sæculi.

27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

Reminiscentur et convertentur ad Dominum universi fines terræ: Et adorabunt in conspectu eius universæ familiæ Gentium.

28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

Quoniam Domini est regnum: et ipse dominabitur Gentium.

29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

Manducaverunt et adoraverunt omnes pingues terræ: in conspectu eius cadent omnes qui descendunt in terram.

30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

Et anima mea illi vivet: et semen meum serviet ipsi.

31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.

Annunciabitur Domino generatio ventura: et annunciabunt cæli iustitiam eius populo qui nascetur, quem fecit Dominus.