Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Hvalite Gospoda, kajti dobro je peti hvalnice našemu Bogu, kajti to je prijetno in hvala je ljubka.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Gospod je zgradil Jeruzalem; skupaj zbira Izraelove pregnance.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Ozdravlja potrte v srcu in povezuje njihove rane.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Šteje število zvezd, vse jih kliče po njihovih imenih.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Velik je naš Gospod in zelo močan, njegovo razumevanje je neskončno.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Gospod dviguje krotke; zlobne podira k tlom.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Pojte Gospodu z zahvaljevanjem, našemu Bogu pojte hvalo na harfo,
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
ki nebo pokriva z oblaki, ki za zemljo pripravlja dež, ki daje travi, da raste po gorah.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
On daje živali njeno hrano in mladim krokarjem, ki kličejo.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Ne razveseljuje se v moči konja. Ne veseli se človeških nog.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Gospod se veseli tistih, ki se ga bojijo, tistih, ki upajo v njegovo usmiljenje.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Hvali Gospoda, oh Jeruzalem, hvali svojega Boga, oh Sion.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Kajti utrjuje zapahe tvojih velikih vrat, tvoje otroke je blagoslovil znotraj tebe.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Na tvojih mejah daje mir in te nasičuje z najodličnejšo pšenico.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Svojo zapoved pošilja na zemljo; njegova beseda teče zelo naglo.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Sneg daje kakor volno, slano razsiplje kakor pepel.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Svoj led meče kakor koščke; kdo lahko obstane pred njegovim mrazom?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Razpošilja svojo besedo in jih topi; svojemu vetru povzroča, da piha in vodam, [da] tečejo.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Svojo besedo kaže Jakobu, svoje zakone in svoje sodbe Izraelu.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Z nobenim narodom ni tako postopal in glede njegovih sodb, jih oni niso spoznali. Hvalite Gospoda.
