Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
In finem, Psalmus David. Domine probasti me, et cognovisti me:
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
tu cognovisti sessionem meam, et resurrectionem meam.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Intellexisti cogitationes meas de longe: semitam meam, et funiculum meum investigasti.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Et omnes vias meas prævidisti: quia non est sermo in lingua mea.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Ecce Domine tu cognovisti omnia novissima, et antiqua: tu formasti me, et posuisti super me manum tuam.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Mirabilis facta est scientia tua ex me: confortata est, et non potero ad eam.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Quo ibo a Spiritu tuo? et quo a facie tua fugiam?
Si ascendero in cælum, tu illic es: si descendero in infernum, ades. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Si sumpsero pennas meas diluculo, et habitavero in extremis maris:
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
Etenim illuc manus tua deducet me: et tenebit me dextera tua.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Et dixi: Forsitan tenebræ conculcabunt me: et nox illuminatio mea in deliciis meis.
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Quia tenebræ non obscurabuntur a te, et nox sicut dies illuminabitur: sicut tenebræ eius, ita et lumen eius.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Quia tu possedisti renes meos: suscepisti me de utero matris meæ.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Confitebor tibi quia terribiliter magnificatus es: mirabilia opera tua, et anima mea cognoscit nimis.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Non est occultatum os meum a te, quod fecisti in occulto: et substantia mea in inferioribus terræ.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Imperfectum meum viderunt oculi tui, et in libro tuo omnes scribentur: dies formabuntur, et nemo in eis.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Mihi autem nimis honorificati sunt amici tui, Deus: nimis confortatus est principatus eorum.
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Dinumerabo eos, et super arenam multiplicabuntur: exurrexi, et adhuc sum tecum.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Si occideris Deus peccatores: viri sanguinum declinate a me:
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Quia dicitis in cogitatione: accipient in vanitate civitates tuas.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Nonne qui oderunt te Domine, oderam: et super inimicos tuos tabescebam?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Perfecto odio oderam illos: et inimici facti sunt mihi.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Proba me Deus, et scito cor meum: interroga me, et cognosce semitas meas.
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Et vide, si via iniquitatis in me est: et deduc me in via æterna.
