Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Pesem preizvrstna. Iz globočin sem te klical, Gospod:

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Gospod, poslušaj glas moj; ušesa tvoja naj pazijo na prošinj mojih glas.

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Ako bodeš na krivice gledal, Gospod, kdo bi mogel obstati?

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Ker pri tebi je odpuščenje, da te česté v svetem strahu.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Čakal sem Gospoda, čakala je duša moja; tudi v besedi njegovi imam nado.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

Srce moje hrepeni po Gospodu, bolj ko straže po jutru, ki čujejo noter do jutra.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Nado imej Izrael v Gospodu, ker pri Gospodu je milost, in pri njem največ rešenja.

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

In on bode rešil Izrael vseh krivic njegovih.