Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Błogosław, duszo moja! Panu. Panie, Boże mój! wielceś jest wielmożnym; chwałę i ozdobę przyoblokłeś.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Przyodziałeś się światłością jako szatą; rozciągnąłeś niebiosa jako oponę.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Któryś zasklepił na wodach pałace swoje; który używasz obłoków miasto wozów; który chodzisz na skrzydłach wiatrowych;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Który czynisz duchy posłami swymi; ty czynisz sługi swe ogniem pałającym.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Ugruntowałeś ziemię na słupach jej, tak, że się nie poruszy na wieki wieczne.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Przepaścią jako szatą przyodziałeś ją był, tak, że wody stały nad górami.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Na zgromienie twojerozbiegły się, a na głos pogromu twego prędko zuciekały.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Wstąpiły góry, zniżyły się doliny na miejsce, któreś im założył.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Zamierzyłeś im kres, aby go nie przestępowały, ani się wracały na okrycie ziemi.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Który wypuszczasz źródła po dolinach, aby płynęły między górami,
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
A napój dawały wszystkiemu zwierzowi polnemu; a z nich gaszą leśne osły pragnienie swoje.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Przy nich mieszka ptastwo niebieskie, a z pośród gałązek głos wydaje.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Który pokrapiasz góry z pałaców swoich, aby się z owoców spraw twoich nasycała ziemia.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Za twoją sprawą rośnie trawa dla bydła, a zioła na pożytek człowieczy; ty wywodzisz chleb z ziemi:
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
I wino, które uwesela serce człowiecze, od którego się lśni twarz jako od oleju; i chleb, który zatrzymuje żywot ludzki.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Nasycone bywają i drzewa Pańskie, i cedry Libanu, których nasadził;
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Na których ptaki gniazda swe mają, i bocian na jedlinach ma dom swój.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Góry wysokie dzikim kozom, a skały są ucieczką królikom.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Uczynił miesiąc dla pewnych czasów, a słońce zna zachód swój.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Przywodzisz ciemność, i bywa noc, w którą wychodzą wszystkie zwierzęta leśne.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Lwięta ryczą do łupu, i szukają od Boga pokarmu swego.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Lecz gdy słońce wznijdzie, zaś się zgromadzają, i w jamach swoich kładą się.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Tedy wychodzi człowiek do roboty swojej, i do pracy swojej aż do wieczora.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
O jakoż wielkie są sprawy twoje, Panie! te wszystkie mądrześ uczynił, a napełniona jest ziemia bogactwem twojem.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
W morzu zaś wielkiem i bardzo szerokiem, tam są płazy, którym nie masz liczby, i zwierzęta małe i wielkie.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Po niem okręty przechodzą, i wieloryb, któregoś ty stworzył, aby w niem igrał.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Wszystko to na cię oczekuje, abyś im dał pokarm czasu swego.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Gdy im dajesz, zbierają; gdy otwierasz rękę twoję, nasycone bywają dobremi rzeczami.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Lecz gdy ukrywasz oblicze twoje, trwożą sobą; gdy odbierasz ducha ich, giną, i w proch się swój obracają.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Gdy wysyłasz ducha twego, stworzone bywają, i odnawiasz oblicze ziemi.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Niechajże będzie chwała Pańska na wieki; niech się rozweseli Pan w sprawach swoich.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
On gdy wejrzy na ziemię, zadrży; dotknie się gór, a zakurzą się.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Będę śpiewał Panu za żywota mego; będę śpiewał Bogu memu, póki mię staje.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
O nim będzie wdzięczna mowa moja, a ja się rozweselę w Panu.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Oby byli wytraceni grzesznicy z ziemi, a niezbożnych aby już nie było! Błogosław, duszo moja! Panu. Halleluja.
