Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Min sjæl, lov Herren! Herren min Gud, du er såre stor! Du er klædt i Højhed og Herlighed,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
hyllet i Lys som en Kappe! Himlen spænder du ud som et Telt;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
du hvælver din Højsal i Vandene, gør Skyerne til din Vogn, farer frem på Vindens Vinger;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Vindene gør du til Sendebud, Ildsluer til dine Tjenere!
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Du fæsted Jorden på dens Grundvolde, aldrig i Evighed rokkes den;
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Verdensdybet hylled den til som en Klædning, Vandene stod over Bjerge.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
For din Trusel flyede de, skræmtes bort ved din Tordenrøst,
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
for op ad Bjerge og ned i Dale til det Sted, du havde beredt dem;
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
du satte en Grænse, de ej kommer over, så de ikke igen skal tilhylle Jorden.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Kilder lod du rinde i Dale, hen mellem Bjerge flød de;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
de læsker al Markens Vildt, Vildæsler slukker deres Tørst;
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
over dem bygger Himlens Fugle, mellem Grenene lyder deres Kvidder.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Fra din Højsal vander du Bjergene, Jorden mættes fra dine Skyer;
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
du lader Græs gro frem til Kvæget og Urter til Menneskets Tjeneste, så du frembringer Brød af Jorden
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
og Vin, der glæder Menneskets Hjerte, og lader Ansigtet glinse af Olie, og Brødet skal styrke Menneskets Hjerte.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
HERRENs Træer bliver mætte, Libanons Cedre, som han har plantet,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
hvor Fuglene bygger sig Rede; i Cypresser har Storken sin Bolig.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Højfjeldet er for Stenbukken, Klipperne Grævlingens Tilflugt.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Du skabte Månen for Festernes Skyld, Solen kender sin Nedgangs Tid;
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
du sender Mørke, Natten kommer, da rører sig alle Skovens Dyr;
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
de unge Løver brøler efter Rov, de kræver deres Føde af Gud.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
De sniger sig bort, når Sol står op, og lægger sig i deres Huler;
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Mennesket går til sit Dagværk, ud til sin Gerning, til Kvæld falder på.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Hvor mange er dine Gerninger, HERRE, du gjorde dem alle med Visdom; Jorden er fuld af, hvad du har skabt!
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Der er Havet, stort og vidt, der vrimler det uden Tal af Dyr, både små og store;
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Skibene farer der, Livjatan, som du danned til Leg deri.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
De bier alle på dig, at du skal give dem Føde i Tide;
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
du giver dem den, og de sanker, du åbner din Hånd, og de mættes med godt.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Du skjuler dit Åsyn, og de forfærdes; du tager deres Ånd, og de dør og vender tilbage til Støvet;
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
du sender din Ånd, og de skabes, Jordens Åsyn fornyer du.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
HERRENs Herlighed vare evindelig, HERREN glæde sig ved sine Værker!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Et Blik fra ham, og Jorden skælver, et Stød fra ham, og Bjergene ryger
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Jeg vil synge for HERREN, så længe jeg lever, lovsynge min Gud, den Tid jeg er til.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Min Sang være ham til Behag, jeg har min Glæde i HERREN.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Måtte Syndere svinde fra Jorden og gudløse ikke mer være til! Min Sjæl, lov HERREN! Halleluja!
